Foc aprins pe altarul artei

ARAD. Identitatea artistului poate fi descifrată cunoscând doar câteva date biografice. A văzut lumina soarelui în satul Nimigea de Sus la 7 iunie 1930, fiind al optulea copil al familiei Simion și Irina Săsărman din Țara Năsăudului. Un pământ binecuvântat cu oameni buni, de o aleasă cultură, care au ținut cu tărie peste vremuri la tradiția, limba și legea creștinească, cu suflete solare puternic spiritualizate.

Copilărind pe valea Someșului, mai către izvorul Șipotului, în familia satului natal plin de dăruire, căldură, dragoste și muncă, a deprins totul tainic și sacru.

„În orice om, o lume își face încercarea” (Eminescu) și având revelația din studiul eminescian „Când torsul se-aude l-al vrăjilor caier/Argint e pe ape și aur în aer”, înzestrat nativ cu o forță de visare, frământat de pasiune și tenacitate, cu sufletul curat, plin de lumină, s-a conturat personalitatea artistului și drumul său în artă. S-a născut visând să urce cât mai repede dealul și să pună mâna pe cer, apoi, visând cu aceeași fermitate a luat soarele în brațe și l-a așternut pe pânză, revărsându-se cu totul în pictură. În viziunea de acum a artistului, pictura este un joc dinamic, desfătat de feeria culorilor strălucitoare ce pensula o mânuie fulgerător pe pânză ca o vrajă, trăind acest spectacol de o intensitate uluitoare, de bucurie, spectacol purtat între cer și pământ.

Unicitatea artistului și a compozițiilor sale vine din dibăcia studiului mereu experimentat de-a lungul vieții sale cu dăruire, exigență și perseverență, oscilând între arhaic și modern.

Inspirația pentru compoziții o caută mai întâi în adâncul ființei sale interioare, formându-și anumite viziuni despre fenomenele și stihiile naturii, trăiri personale, din istoria îndepărtată a lumii, tradiția și folclorul arhaic, poetic, cosmosul pătruns fără rațiune, într-un cuvânt, tot universul, „doar până la o poartă” afirma cu modestie domnia sa.

Universul, infinitul, destinul și viața îl obsedează și din ele smulge imagini unice care îl reprezintă, pline de foc, plne de întrebări, porți sau ziduri care ne stau în față.

Pictorul ne provoacă, cu lucrările sale, la o profundă trăire spirituală, meditație, trăind momente unice, transfigurându-ne în fața oricărei pânze pe care încercăm să o descifrăm prin modelarea la infinit a materiei picturale.

Una dintre caracteristicile picturii sale este abordarea unor teme care pleacă de la figurativ la abstract, creând universuri care exprimă problematica spirituală. Dar și abstractul nu este pur, fără conținut și numai o vrajă de culoare. Abstractul pictorului este compus din structuri arhitecturale și lumi de culoare în care te regăsești tu spectator, căutând adevăruri de multe ori greu de descifrat.

Când se simte în formă, încărcat spiritual, dispus pentru a începe o serie de tablouri, hotărât și bucuros, se retrage în atelier singur, de cele mai multe ori cântând, începe jocul cu pensula și culoarea, izvorâtă din sursa ei primară, din și lumină. Pictează în același timp la mai multe tablouri, repede, până își epuizează tot focul aprins în sine de dragul artei.

Pictura lui Sever Săsărman – cum rețin majoritatea criticilor – este compusă din lumină și căldură, „Ea este strălucitoare, chiar și negrul în pictura sa este lumină” (Sergiu Vaida).

Deși portretul în pictură este abandonat fie din comoditate, fie din neștiință, Sever Săsărman îl abordează mereu construind figuri emblematice din trecutul poporului său sau a altor popoare, din tezaurul culturii universale sau simpli actori de circ, poeți preferați sau mari cântăreți ai lumii.

Pictura lui Sever Săsărman își are izvorul în bucurie și în cânt, „pictez și cânt„ spunea el undeva, și în fond, acest lucru nu-i decât o dăruire totală (cum spunea cu câteva decenii în urmă criticul Lucia Maria Munteanu – Unirea – Alba Iulia – 16 nov. 1982).

După un ciclu de pictură, ardeleanul licențiat în drept, devine un pământean obișnuit, părând că nu a plecat niciodată din „satul de dor” , hoinărind prin locuri noi dar mereu aceleași, aplecându-se spre latura comunicativă în generozitatea care-l caracterizează pentru tot ce-l înconjoară, jertfit totuși pe „Altarul Artei”.