NADĂŞ. Un caz care a revoltat o întreagă ţară: Nadăş. O poveste care a şocat, a declanşat revolte şi a stârnit adevărate campanii de presă. Acum, în anul 2013, după 7 ani de la pronunţarea cumplitei sentinţe care a dat mii de hectare de teren cu păduri, case, păşuni unei singure familii. Şapte ani de tăcere, de linişte clocotindă, cu puţine răbufniri prinse din zbor de presă, dar fără un interes major al societăţii civile, al lumii politice. Acum, în 2013 totul a reizbucnit în forţă.
Aproape inexplicabil cazul a luat o amploare mediatică fără precedent iar politicienii s-au pus în mişcare. Au apărut înscrisuri nefolosite până acum la dosar, deşi ele existau şi în 2006, atunci când s-a dat prima sentinţă. Între timp, judecătoarea Boloş care s-a pronunţat şi ea în cadrul unei revizuiri în favoarea familiei Colţeu a ajuns la puşcărie. Sentinţa a rămas şi, pe baza ei, în 2009 au fost făcute întabulările. 12 lei, atât a plătit familia Colţeu pentru a se întabula pe cele peste 8.000 de ha pentru că judecătorul a găsit soluţia care să-i scutească de la plată. La fel cum sunt scutiţi şi de la plata impozitului pentru miile de hectare de pădure.
Sătenii au aflat de ce li se întâmplă mult mai târziu, când s-au trezit cu buldozerul peste ei. Nimeni până atunci nu îi anunţase că le-au rămas doar 20 de hectare. Atât este diferenţa dintre suprafaţa întregului sat şi suprafaţa cu care au fost puşi în posesie noii stăpâni, familia Colţeu.
Astăzi nădăşenii nu-şi mai pot vinde casele și pământurile. Nu mai sunt ale lor. Oficiul de Cadastru Ineu a întabulat un altul peste acele suprafeţe, deşi existau titluri de proprietate. Fără nici o măsurătoare cadastrală, spun cei implicați. Nici Primăria Tauţ, nici Prefectura Arad nu le-a explicat cu adevărat, atunci, în momentul sentinței, ce înseamnă restituirea celor 8.742 de ha. Acum, împreună cu avocaţii, caută soluţii, excepţii şi mijloace legale de a ajunge din nou la o judecată pe fond, de a rejudeca cazul. Ce se putea face în 2006 pentru a nu se ajunge aici?
Documente scoase din istorie
În ultimul proces al locuitorilor din Nadăş, împreună cu Direcţia Silvică Arad şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Arad, din septembrie 2013, s-a cerut un recurs şi repunerea pe rol a sentinţei din 2006, adică rejudecarea cazului pe fond. Justificarea recursului a fost aducerea de înscrisuri noi care ar fi putut schimba fundamental prima sentinţă.
E vorba de acele documente care ar putea dovedi că familia Colțeu nu avea, de fapt, ce moșteni în Nadăș. Pentru că cea pe care susțin că o moștenesc, Grosz Elena, și-a vândut prin lichidare judecătorească, încă înainte de naționalizare, acțiunile deținute la Forestiera Nădăș lui Emil Mikloș. Acesta apărea ca principal acționar în momentul naționalizării, la 1948. Și, în plus, singura suprafață care putea fi luată în discuție este de 4.534 ha atât cât era pădurea deținută de societate și nu 8.742 ha câte au fost retrocedate noilor proprietari. Dacă s-ar fi ținut cont de aceste acte în 2006, dacă ar fi fost solicitate Arhivelor Naționale, poate lucrurile ar fi fost mai clare. Nu mai era nevoie de discuții interminabile asupra calității de moștenitori, cel puțin nu pentru acest caz, pentru că nu mai exista obiectul moștenirii.
Nu au fost „noi”
Oricât însă de senzaționale par ele, au fost refuzate de completul de judecată pentru că nu sunt „noi”, pentru că puteau fi solicitate încă din 2006 de la Arhivele Naționale, dar nu au fost. „Din acest motiv, instanţa de fond a considerat că susţinerea revizuienţilor cum că acestora le-ar fi fost imposibil să-l procure şi să-l prezinte instanţei din cauza unor împrejurări mai presus de voinţa lor nu poate fi primită”, a fost concluzia judecătorilor. Prea târziu pentru cei din Nadăș.
Cu ce însă s-au prezentat la recursul din 2006 autorităţile statului pentru a salva Nădăşul, pentru a-și apară în fond propriul teritoriu? „Un simulacru de apărare, o apărare falsă organizată pe povești”, consideră avocatul nădășenilor, Stelian Lupu.
Să nu uităm că și pădurea comunală (aproape 5.000 ha) a fost pierdută, dar Primăria a dispus punerea în posesie a familiei care a moştenit tot deși avea titlul de proprietate în sertar.
Urmează în Jurnal arădean
Veți afla cine sunt cei care au semnat procesele verbale de punere în posesie, cine şi-a pus semnătura pe documentele emise de la Oficiul de Cadastru Ineu, cine sunt cei care au fost la acea vreme în pozițiile din care mai puteau face ceva. Şi poate la final vom vedea dacă nu cumva totul o uriașă instrumentare juridică care a anulat șansele oricărui recurs? Concluzia vă va aparține.
Citiți principiile noastre de moderare aici!