JURNAL ARĂDEAN. Se fac zece ani de când sunteți primar al Aradului. Ce v-ar fi plăcut să faceți în acești zece ani dacă nu ați fi fost om politic?
GHEORGHE FALCĂ. Sunt oameni în politică, și mă gândesc acum nu doar la politicieni, ci și la ziarişti, comentatori politici sau simpatizanţi ai partidelor, care ar prefera să trăiască într-o țară mai așezată, fără mari probleme, în care lucrurile să meargă ca de la sine și în care ei să-și vadă de viața lor fără să fie obligați să se gândească la chestiuni politice. Nu e cazul meu. Am rămas în politică pentru că îmi place politica. Nu e ca și cum mi-aș fi dorit o altă carieră, o altă viață, și aș face politică doar pentru că așa s-a întâmplat. Mi-am dorit o carieră politică şi m-am pregătit pentru ea.
JA. Așadar sunteți primar pentru că vă place, nu în interesul cetățenilor.
G.F. Credeți că poți fi, de exemplu, un medic bun fără să-ți placă medicina, doar pentru că vrei să ajuți oamenii? Așa și în politică. Nu e suficient să fii animat de bune intenții, trebuie să îți și placă munca pe care o faci. În plus, la fel ca medicina, politica n-are sens fără oameni. A fi politician autentic înseamnă a reprezenta cetăţenii şi a le promova interesele.
JA. Medicii vindecă boli. Dumneavoastră?
G.F. Să nu uităm că înainte de ’89 statul şi administraţia publică funcţionau mai degrabă ca instituţii de control al cetăţeniilor. Am avut încă de la început credinţa că administraţia trebuie să fie mai apropiată de cetăţean, să-i inspire încredere şi dorinţa de a se implica în proiectele comune. Şi sub conducerea mea, administraţia a mers în această direcţie. Nu e vorba doar despre proiectele mari, cum ar fi canalizarea cartierelor Gai, Bujac, Vlaicu, Micălaca, Grădişte și Sânicolau. Am fost fericit să descopăr că administraţia e mai aproape de cetăţean şi când e vorba de lucruri mărunte. În Micalaca există, încă de pe vremea lui Ceaușescu, câteva pasaje pe sub calea ferată. Cineva m-a felicitat zilele trecute pentru că s-au pus neoane în acele pasaje. Bani pentru neoane au fost și pe vremea lui Ceaușescu, au fost și înainte de a fi eu primar. Dar n-a fost nimeni care să se gândească la ele. Bineînțeles, nu a fost ideea mea. A fost ideea cuiva din administrație. E un lucru banal, dar foarte important pentru femeile care trebuie să treacă noaptea pe acolo.
Când am candidat pentru prima dată, am promis ordine în primărie, ordine în oraș. Pentru că îmi doream o administrație care să răspundă nevoilor populației. Astăzi există ordine în primărie. Vedem la știri că în multe orașe din țară primăriile au probleme cu Curtea de Conturi. La noi există managementul documentelor. Aradul nu are un aparat administrativ al primăriei politizat. Nu vedeți în primărie oameni numiți politic. Nici directori, nici șefi de servicii, nici șefi de birou.
JA. Dar care este relaţia dumneavoastră cu aparatul primăriei?
G.F. Lumea are adesea credința că primarul controlează tot ce mișcă într-o primărie. Că scrie hotărâri, că face licitații. Nu e adevărat. Rolul meu e de a avea o viziune și de a avea grijă ca ea să fie transpusă în realitate. Iar viziunea mea a fost cea a unui Arad funcțional. Nu am visat nici studii de fezabilitate de milioane de euro pentru autostrăzi suspendate, nici stadioane extravagante care să-ți ia ochii și, în același timp, banii din buzunar. Canalizarea, drumurile și traficul, transportul public, reabilitarea clădirilor, locurile de muncă şi sistemul educaţional, spaţiile verzi şi bazele sportive, acestea au fost prioritățile mele. În aproape fiecare proiect realizat sub conducerea mea veți găsi același obiectiv: funcționalitatea. Și mă bucur că el se regăsește și la nivel de amănunt, ca în cazul pasajelor de care am vorbit. Avem nevoie de un Arad modern și funcțional, care să permită atât comunității, cât și indivizilor dezvoltarea potențialului pe care îl au.
JA. Vi se reproşează că aveți un stil dictatorial, că sunteți agresiv cu adversarii și nu ascultați criticile.
G.F. Dictator? Nu cred că am fost votat ca să câștig un concurs de popularitate în rândul funcționarilor, al colegilor de partid sau al adversarilor politici. Dar nici nu sunt genul care să terorizeze. N-o să găsiți în nici un caz o atmosferă de teroare în primărie, ori în partid, ori în oricare alt loc în care am o funcţie de lider. E vorba doar de disciplină și de relații instituționale. Atât.
JA. Nu ascultați criticile…
G.F. Vă faceți iluzii dacă vă imaginați că într-o democrație poți rezista ca politician fără să iei în considerare criticile. Sunt foarte atent la critici, le analizez şi atunci când le găsesc întemeiate, iau măsuri pentru a elimina deficienţele. Numai că de multe ori nu e vorba de critici, ci de invective. De multe ori adversarii mei politici, mai ales pesediști, nu fac politică, ci se complac într-o retorică de tabloid. N-au soluţii, ba chiar dau uneori senzaţia că nici măcar nu sunt prea lămuriţi de ce nu le convine. De exemplu, în cazul pasajelor de pe centură, a căror construcţie e acum blocată, au spus că au alocat banii, dar că acum nu mai sunt autorizaţii de construcţie. Autorizaţii pe care ei singuri nu şi le-au dat. Când vine vorba despre interesul lor propriu, știu în schimb să fie foarte preciși. Atât Căprar, cât și Măduța au semnat proiectul de lege care permite ca pădurile private să poată fi defrișate în proporție de 100%, nu de maxim 5% cum e acum. Chiar crede cineva că asta nu are nici o legătură cu faptul că domnul Dorel Căprar are terenuri forestiere în județul Arad? În cazul acesta au avut inițiativă. Dar când la mijloc sunt problemele arădenilor, pesediști n-au decât vorbe goale, ba chiar de mult ori bagă și bețe în roată.
JA. Un alt caz în care se pare că s-a ajuns la un blocaj este Cetatea Aradului.
G.F. Primăria a făcut toate demersurile pentru ca Cetatea să treacă de la Ministerul Apărării în proprietatea orașului. Iar motivele pentru care acest lucru nu s-a întâmplat încă nu le pot caracteriza, până la urmă, decât ca politicianiste. Am făcut PUZ-urile pentru blocurile care trebuiau să treacă de la ANL la armată, am trecut la reabilitarea unităţii militare din Gai, iar când am terminat mi s-a spus că trebuie nu doar să reabilităm ci să şi construim ceva, lucru pe care nu îl puteam face legal. Mi s-a spus să aşteptăm să treacă alegerile pentru că e o chestie politică. Şi aşa a fost. După alegeri, noul ministru a refăcut Hotărea de Guvern, numai că a refăcut-o prost, iar Ministrul Justiţiei a respins-o. Cam acesta e stilul PSD. Dacă nu e vorba de un interes personal al vreunui membru de-al lor, lucrurile rămân blocate. Şi e mare păcat, mai ales în cazul Cetăţii. Prin ea însăși și prin localizare ar putea deveni inima culturii și divertismentului arădean. Ar fi foarte utilă în contextul candidaturii Aradului la titul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021.
JA. Realist vorbind, are Aradul față de Capitală Culturală?
G.F. Spirit și potențial cu siguranță are. În perioada interbelică, Aradul a fost unul dintre cele mai importante centre ale României. Iar candidatura de care vorbim poate fi un stimulent pentru redobândirea statutului de odinioară. La orice eveniment cultural autentic din Arad veți întâlni o mulțime de adolescenți și tineri minunați. Mulți dintre ei pleacă la studii în străinătate și rămân acolo. Trebuie să facem ca ei să fie legați de orașul nostru nu doar prin familie și prieteni. Și în același timp trebuie să le oferim celor care rămân, sau care vin din alte orașe, șansa de a trăi într-un oraș modern, conectat la contemporanitate.
„Nu cred că am fost votat ca să câștig un concurs de popularitate în rândul funcționarilor, al colegilor de partid sau al adversarilor politici”
Citiți principiile noastre de moderare aici!