Specialiştii în educaţie recomandă vârsta de trei ani pentru începerea gradiniţei. Nu ar fi mai bine pentru cel mic să rămană acasă cu bona, cu bunicii sau chiar cu părinţii?
Luminiţa Baltă: Această vârstă este optimă pentru înscrierea la gradiniţă. Actvitatea de la gradiniţă este total diferită faţă de cea de acasă, unde copilul desfăşoară activităţi libere. La gradiniţă vorbim de un cadru organizat, de obiectivitate, de modul de a trata egal copiii. La fiecare grupă, chiar dacă sunt copii de aceaşi vârstă, sunt respectate particularităţile individuale ale fiecăruia. Regimul zilei este organizat, îl învăţăm pe copil să aibă o viaţă ordonată. În plus activitatea se desfăşoară pe două nivele: primul nivel – treapta socializării – grupa mică şi mijlocie, urmat de nivelul II – treapta pregătirii pentru şcoală – grupa mare şi pregătitoare.
Una dintre marile temeri ale parintilor este că „cel mic” nu se va acomoda…
Luminiţa Baltă: Unii se adaptează mai uşor, alţii mai greu, este normal, copilul se izbeşte de necunoscut. În general un copil are nevoie de trei săptămâni, o lună ca să se acomodeze. Cei mai mulţi plâng la început. Este mai grea acomodarea deorece tot ce construieşti în timpul săptămânii se năruie în weekend. Parinţii trebuie să aibă răbdare, să insiste ca „micuţul” să meargă la gradiniţă, chiar dacă şi pentru ei gradiniţa este o nescunoscută, pentru că aşa o văd din prisma copilului.
Cum gestionaţi asemenea cazuri, cum îi ajutaţi pe copii să se integreze, să suporte separarea?
Luminiţa Baltă: O soluţie ar fi să stea şi părintele cu copilul, la gradiniţă, o perioadă, dar eu nu susţin această variantă. Despărţirea poate deveni mai grea. Mai bine aduce la gradininiţă o jucărie preferată, prin care se menţine lrgătura cu familia. Uneori educatorul le trezeşte interesul pentru o jucărie din grădiniţă. Eu le-am oferit copiilor posibilitatea să vorbească la telefon, cu mama sau tata, ca să se liniştească. La venirea în gradiniţă sperie somnul de zi, copilul îl asociază cu cel de noapte. Totuşi, eu cred că nu bine să-l ducă la prânz acasă. Copilul va valorifica această situaţie şi va dori să plece tot timpul după aceea. Mai bine să ştie de la început care este programul, ce trebuie respectat. Sunt situaţii când cel mic vrea să doarmă, imediat cum ajunge la gradiniţă, deoarece speră că, dacă trece peste etapele zilei, atunci vine părintele şi-l ia acasă.
Îi este prea greu celui mic să respecte regulile de la grădiniţă?
Luminiţa Baltă: Orice familie, ca orice grup, se bazează pe nişte norme. Din păcate sunt şi familii care nu au reguli şi atunci copilul este bulversat. Trebuie să fim constanţi în ceea ce priveşte stabilirea unor norme de conduită, să ii explicăm, să-l îndrumăm, dar să-l lăsăm în anumite situaţii să se descurce şi singur. Să nu-i spui copilului „nu”! Să-i explici de ce nu-i voie. Să ne ferim de cuvinte grele. Orice atitudine trebuie motivată. Nu pedepsim, avem scaunul de linişte, lângă peretele de linişte, lângă peretele iubirii. Nu recurgem la măsuri radicale, sau la izolarea în spaţii închise, lipsite de luminozitate. Începem cu răbdare, cu motivaţia, cu explicaţia.
Ce facem cu răcelile, febra sau infecţiile cu care copiii vor fi nevoiţi să se confrunte ?
Luminiţa Baltă: Colectivitatea este o modalitate de imunizare pe cale naturală, prin care copilul trebuie sa trecă. Nu putem să-l ferim la nesfârşit, sunt boli pe care, dacă nu le face acum, le va face la şcoală şi va fi mai greu să lipsească. Pentru a-şi forma o imunitate puternică, organismul trebuie antrenat în lupta cu infecţiile.
Cei mici participă şi la activităţi opţionale. Nu există riscul să fie sufocaţi de prea multe cursuri şi informaţii?
Luminiţa Baltă: Activităţile opţionale respectă particularităţile de vârstă ale copilului. Sportul, engleza, pictura pe sticlă se desfăşoară strict la nivelul lor. În ceea ce priveste timpul, nu sunt solicitaţi decât 15-20 min, la grupele mici şi maxim 40 min. la cele mari. Sunt activităţi lejere, în completarea activităţilor integrate, care satisfac nevoia de curiozitate a copiilor. În plus se obişnuiesc cu alte persoane, decât educatorul, cu alt stil de muncă, cu idea de şcoală. Nu sunt obligatorii, dacă părintele nu doreşte, copilul nu este înscris.
Cât de importantă este relaţia părinte-educator, în procesul de integrare a celui mic la grădinţă?
Luminiţa Baltă: Integrarea în grădiniţă nu este posibilă fără colaborarea părintelui cu educatoarea. Aştept de la părinţi o relaţie normală, în care să nu ne formalizăm, să discutăm orice problemă. Să comunicăm. Poate uneori dor lucrurile, dar numai aşa le putem rezolva. Noi avem o perioadă de evaluare iniţială a copilului, când intră în gradiniţă. Sunt copii care nu se exteriorizează. Cei mici trebuie feriţi de problemele şi neajunsurile din familie. Ei trebuie să-şi traiască copilaria în naivitatea lor, să nu fie implicaţi în probleme de familie, nu ajută la nimic. Gradiniţa şi familia laolaltă pregătesc copilul pentru viaţă. Pentru mine copilul este o necunoscută. Vino, tu părinte, şi ajuta-mă să iţi cunosc copilul!
Manuela Codrean
redactia.jurnalaradean@informmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!