În primul rând s-au sărbătorit cei 800 de ani de la prima atestare documentară a Hălmagiului, într-un ,,act de danie” a lui Andrei II-rege, act în care se aminteşte de ,,castru Hălmagiu”(vezi Virgil Vătăşanu-Istoria artei feudale în Ţările române, editura Academiei Române, 1959).
Tot acum s-au sărbătorit cei aproape 700 de ani de la zidirea bisericii ortodoxe, cunoscută ca şi ,,voievodală”, dar şi ca ,,vlădiceasca biserică”. Această biserică a fost luată de la ortodocşi cu toate bunurile ei, printr-un decret al împărătesei Maria Tereza, în anul 1754 şi predată celor şapte persoane din zonă care aderaseră la Uniaţie, rămânând în folosinţa acestora până în 1948, când greco-catolicii au revenit la Biserica mamă-ortodoxă. Evident că românii ortodocşi, în urma decretului imperial, au fost nevoiţi să îşi construiască o altă biserică, aceasta fiind terminată în anul 1757, iar noi am sărbătorit acum 254 de ani de la ridicarea acestei biserici parohiale, cu hramul ,,Naşterea Maicii Domnului”. Nu puteam să îi uităm cu acest prilej pe cei ce şi-au asumat rolul de ctitori ai acestui sfânt lăcaş: cneazul Ştefan Pârva şi soţii Andrei şi Maria Iacubovici.
Tot în această zi s-a făcut pomenirea şi despre cei 652 ani de la consemnarea în analele istoriei a primului voievod cunoscut cu numele, Bibarch, cel ce are în anul 1359 un proces la Zlatna. Un alt eveniment amintit este împlinirea a 560 de ani de la confirmarea(în 1451) a voievodului Moga din Hălmagiu, de către Iancu de Hunedoara, în drepturile sale de voievod al românilor din Căpâlna, Băiţa şi Hălmagiu.
Având o istorie atât de bogată şi de veche, locuitorii Ţării Hălmagiului se străduiesc să fie la înălţimea înaintaşilor lor. Dacă din punct de vedere administrativ lucrurile s-au schimbat, din punct de vedere bisericesc putem vorbi de o aşezare a lucrurilor pe un făgaş firesc, în care ortodoxia se păstrează la înălţime şi datorită activităţii pastoral-misionare, întinse pe o perioadă de 31 de ani, a vrednicului preot paroh Viorel Vasile Nan. În cele peste trei decenii de păstorire s-au executat multe lucrări de renovare în exteriorul bisericii şi de restaurare a picturii. Ultima restaurare s-a făcut în anul 2007 de către pictorul Viorel Ţigu, care a reuşit impreună cu echipa sa, să îi redea strălucirea de altă dată. Înfăptuindu-se această mare lucrare, credincioşii parohiei au hotărât să continue şi cu alte lucrări de renovare şi înfrumuseţare a locaşului de cult: schimbarea uşilor de la intrare şi a geamurilor de la turn, a duşumelei deteriorate, înlocuirea uşilor diaconeşti şi a candelabrelor, introducerea încălzirii centrale, toate acestea făcute cu sprijin financiar de la credincioşi, dar şi de la Guvern, Consiliul Judeţean şi Primărie.
În acest context a apărut ca firească dorinţa de a restaura şi a reînfiinţa muzeul parohial Hălmagiu. În anul 2008 a fost restaurată din temelii casa-muzeu, iar secţia religioasă existentă a fost reamenajată; în anii 2010-2011 a fost înfiinţată secția etnografică cu obiecte de uz casnic, industrie locală, port popular, etc. A fost posibilă organizarea acestei secţii şi cu sprijinul preotesei Emilia Nan, care este şi supraveghetorul complexului muzeal Hălmagiu.
Tot în această perioadă s-au terminat lucrările şi la noua casă parohială, care, din 2009, are şi încălzire centrală proprie.
Ca o încununare a tuturor acestor lucrări, în Duminica a XXIII-a după Rusalii, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Timotei Seviciu a descins în mijlocul credincioşilor parohiei Hălmagiu. Întâmpinat de un sobor de douăsprezece preoţi, în frunte cu protopopii Sebişului şi Aradului, preot Beni Ioja, respectiv Nicu Breda, fiu al localităţii, dar şi cu arhimandritul Iustinian Tibil, stareţul mănăstirii Teiuş din Caransebeş, cărora s-au alăturat preotul paroh Viorel Nan, preoţii Dan Mândra-Aluniş, pr. Traian Golea-Hălmăgel, pr. Gheorghe Viţelar –Brusturi, pr.Gheorghe Vand-Luncşoara, pr. Ştefăniţă Muţ-Avram Iancu, pr. Cristian Bacoş-Tălagiu, pr. Gheorghe Groza-Vaţa( judeţul Hunedoara) şi preotul profesor Dacian Emilian Nan, fiu al satului, iar primirea făcându-se sub un baldachin impunător, simbol al dragostei faţă de ierarh şi ca arătare a legăturii trecutului cu prezentul, Înaştpreasfinţia Sa a purces la săvârşirea slujbelor rânduite pentru această ocazie. Mai întâi s-a făcut sfinţirea muzeului, apoi a casei parohiale. Apoi s-a făcut sfinţirea bisericii cu rugăciunile extraordinare specifice.
Momentul central a fost săvârşirea Sfintei Liturghii, în timpul căreia Înaltpreasfinţia Sa a rostit un emoţionant cuvânt de învăţătură cu referire la demonizările de odinioară şi de astăzi, dar şi la rolul Hălmagiului în cadrul Arhiepiscopiei Aradului. Tot acum, Înaltpreasfinţia Sa a amintit şi faptul că datorită acestei importanţe a trecutului, dar şi a prezentului lor, credincioşii hălmăgeni au fost recompensaţi prin alegera păstorului lor în forul suprem de conducere al Bisericii Ortodoxe Române, Adunarea Naţională Bisericească.
La sfârşitul Sfintei Liturghii, adresându-se celor peste o mie de credincioşi prezenşi la această manifestare, preotul paroh a mulţumit Întâistătărului pentru prezenţă, dar şi pentru efortul şi, mai ales, cuvântarea deosebită, asigurându-l de ascultarea din adâncul inimii, precum şi de dragostea şi respectul cuvenite ierarhului. Mai apoi, primarul localităţii, domnul Adrian Ţoca a rostit un cuvânt de mulţumire ierarhului, dar şi oficialităţilor judeţene prezente, domnul Gheorghe Seculici şi Adrian Ţolea, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean.
Nu putem să nu amintim şi prezenţa grupului de studenţi şi seminarişti arădeni, care au asigurat cântarea la strană, dar şi un extraordinar moment de cântări religioase şi patrotice.
Citiți principiile noastre de moderare aici!