Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad a organizat un parastas în memoria lui Vasile Goldiș, la 91 de ani de la trecerea în eternitate a ilustrului om de cultură, politician și unul dintre artizanii Marii Uniri. Evenimentul comemorativ a avut loc în Biserica din Campusul Universitar, reunind membri ai comunității academice care au dorit să aducă un omagiu celui care a contribuit decisiv la înfăptuirea idealului național. Visul lui Vasile Goldiș ca Aradul să fie un oraș universitar a devenit realitate prin înființarea, de către regretatul președinte fondator, prof. univ. dr. Aurel Ardelean, a Universității ce îi poartă, cu onoare, numele.
„Precum în fiecare an, la data de 10 februarie, înălțăm spre cer un gând și o rugăciune pentru Vasile Goldiș; pentru cel al cărui vis a devenit realitate prin regretatul președinte fondator prof. univ. dr. Aurel Ardelean. Mă refer, desigur, la visul ca Aradul să devină oraș universitar. Prin ei, noi avem o identitate. Suntem „Vasile Goldiș”, universitatea care continuă cu onoare să clădească viitorul noilor generații, pe ceea ce au construit cu dăruire și mari sacrificii, înaintașii noștri ”, a subliniat prof. univ. dr. habil. Coralia Adina Cotoraci, rector al UVVG.
În cadrul ceremoniei, au fost rostite alocuțiuni despre viața și moștenirea lăsată de Vasile Goldiș, iar reprezentanți ai clerului au oficiat slujba de pomenire. Acest moment solemn a reafirmat respectul și recunoștința Universității de Vest „Vasile Goldiș” față de personalitatea marcantă al cărei nume îl poartă.
„Îl comemorăm, pe cel care de multe ori a fost numit “părinte al patriei”, la împlinirea a 91 de ani de la momentul trecerii spre cele sfinte, într-o friguroasă de iarnă, la 10 februarie 1934. Două zile mai târziu, într-o atmosferă gravă, tăcută şi plină de compasiune, zeci de mii de arădeni l-au condus pe cel mai de seamă contemporan al lor, pe ultimul drum, spre Cimitirul Eternitatea, acolo unde astăzi se regăsesc reuniţi, odihnindu-se veşnic, într-un triunghi al renaşterii naţionale : Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop şi Ioan Suciu, corifeii Marii Uniri. Ziua înmormântării lui Vasile Goldiş a fost zi de doliu naţional pe întreg teritoriul României întregite, Românie pe care a iubit-o atât de mult”, a precizat prof. univ. dr. Marius Grec, directorul Muzeului Memorial „Vasile Goldiș”.
Personalitatea sa exemplară a marcat o epocă, impunându-l ca unul din Corifeii Marii Uniri. Student eminent, apoi profesor, Vasile Goldiş s-a consacrat cu tenacitate pregătirii conştiinţelor celor din Ardeal şi Banat pentru realizarea idealului sacru al tuturor românilor – Marea Unire. Aflat din anul 1911 în fruntea ziarului „Românul” şi a Institutului tipografic „Concordia”, Vasile Goldiş va milita pentru unitatea naţională a tuturor românilor. Sub conducerea sa ziarul Românul devine un „monitor general” al luptelor politice româneşti, care va duce la realizarea celui mai important act istoric contemporan: Desăvârşirea Unităţii Naţionale.
Impulsul cel mai important a venit din contactul nemijlocit cu mişcarea naţională din părţile Aradului, care începând cu epoca memorandistă stăruie pe linia activismului, jucând un rol de antemergător în toată Transilvania. Credincios idealului naţional Vasile Goldiş a susţinut cu fermitate interesele românilor din Transilvania şi Banat în numeroasele sale intervenţii de la tribuna Parlamentului din Budapesta. S-a remarcat şi printr-o activitate publicistică de excepţie, susţinând interesele naţiunii române, dovedindu-se un spirit european, o paradigmă pentru contemporani şi pentru posteritate. Prezent la toate acţiunile care au pregătit Marea Unire a elaborat şi a susţinut cu solemnitate Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 la baza căreia au stat ideile democratice care vor marca viaţa politică românească de atunci şi de mai târziu, ideile sale fiind atât de actuale şi astăzi, în Europa Unită.
Larga şi realista viziune politică, susţinută şi de o bogată informaţie sociologică, îl situează pe Vasile Goldiş în rândul gânditorilor de marcă din vremea sa, punând în lumină o solidă platformă teoretică şi o fină intuiţie a „spiritului timpului”, militând pentru o profundă democratizare a societăţii.
Vasile Goldiş a fost duşmanul declarat al pasivităţii de orice natură şi rămâne, în condiţiile epocii sale, unul dintre luptătorii cei mai activi pentru drepturile naţionale ale românilor din monarhia austro-ungară. În activitatea pe care a desfăşurat-o s-a arătat preocupat în egală măsură şi de soarta altor popoare şi naţionalităţi, dar a căutat mereu căile de apropiere între români şi maghiari.
Într-un material autobiografic, Vasile Goldiş ne relatează aspecte interesante legate de finalizarea actului Marii Uniri:
“… Adunarea Naţională de la Alba Iulia trimite în sânul său Marele Sfat Naţional, reprezentanţa publică a naţiunei române din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, iar Marele Sfat constituie cel dintâi guvern românesc al acestor teritorii, sub preşedinţia lui Iuliu Maniu, după ce V. Goldiş, într-o consfătuire avută cu amicul său Iuliu Maniu, a refuzat să primească dânsul preşedinţia noului guvern, care numai decât a şi început să funcţioneze sub denumirea de Consiliul Dirigent. În acest guvern, V. Goldiş a primit resortul instrucţiunii, al cultelor şi al minorităţilor. La propunerea lui V. Goldiş, reşedinţa noului Guvern român a fost aşezată la Sibiu, unde fusese şi mai înainte reşedinţa Comitetului naţional român.
Peste câteva zile, Consiliul Dirigent trimite o delegaţie la Bucureşti, care să predea în mâinile Maiestăţii Sale Regelui Ferdinand actul de unire de la Alba Iulia. Membrii acestei delegaţii erau Vasile Goldiş, dr. Alexandru Vaida, episcopii Miron Cristea şi Iuliu Hossu. Preşedintele delegaţiei a fost desemnat V. Goldiş. În ziua de 13 decembrie 1918, în sala Tronului de la Bucureşti, în faţa guvernului regal român şi în prezenţa Misiunilor străine, care reprezentau pe marii aliaţi ai României în războiul mondial, V. Goldiş printr-un discurs cu adevărat istoric, predă Maiestăţii Sale Regelui Ferdinand I-ul al României actul unirii de la Alba Iulia. Această zi a fost cea mai mare sărbătoare a naţiunei române şi Bucureştii în această zi se scălda în delirul fericirii supreme.” ( „Autobiografia mea. Vasile Goldiş” – este intitulat un înscris autograf din anul 1922, care a fost publicat în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, Cluj-Napoca, XXVI, 1983 – 1984, Ed. Academiei, pp.475 – 484.)
Prin viaţa, opera şi activitatea sa politică şi culturală, desfăşurată de-a lungul vieţii, Vasile Goldiş şi-a înscris pentru totdeauna numele cu litere de aur în Cartea de istorie a neamului, constituind pentru contemporani şi posteritate un reper moral fundamental, iar pentru Europa Unită un model de gândire politică ce pune mai presus valorile universale ale democraţiei.
În a doua jumătate a vieţii s-a dedicat comunităţii arădene şi transilvănene militând pentru dezvoltarea culturală a tinerilor în special, dar nu numai… A preluat conducerea ASTREI (1923 – 1932) şi a condus-o, chiar şi atunci când simţea că puterile nu-l mai ajutau. „A trăit în mijlocul arădenilor, aproape solitar, fără nici un zgomot, ascuns în modesta lui odaie de lucru de la Casa Şcoalelor, unde-l puteai găsi zi de zi, punctual înainte de orele 9 dimineaţa, până la 13 şi totdeauna după amiază de la orele 15 şi până la 18, chiar 19 seara. Era întotdeauna senin dar tăcut, departe de fasturi, care îi inspirau oroare, ci, mai degrabă iubitor de singurătăţi.”
Aşa l-au perceput contemporanii, dar şi posteritatea: Un Om Mare şi Modest; întotdeauna Oamenii Mari sunt modeşti.
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNESCĂ ÎN PACE !
lucian 
