Un public select – scriitori cunoscuţi, foarte mulţi artişti plastici, iubitori de frumos – au ţinut să fie prezenţi, marţi seara, în sala „Ovidiu Maitec” a Muzeului de Artă, la vernisajul expoziţiei personale de pictură „Îmbrăţişarea Universului” a celui care a fost întâiul preşedinte al cenaclului „Ion Andreescu” din Arad – Sever Săsărman.

„Mă simt arădean”

Înainte de deschidere, l-am întrebat pe artistul Sever Săsărman – care trăieşte, din 1982, în Elveţia – de ce a dorit să prezinte această „personală” în faţa arădenilor? Răspunsul a fost scurt: „Pentru că eu, propriu-zis, aici m-am format ca pictor adevărat. Am mai pictat cu mulţi ani înainte, prin ’57, dar aici am luat pictura în braţe şi am frământat-o cât am putut. A mai fost şi acest oraş de pe Mureş de care m-am îndrăgostit. Şi acum mă simt arădean”.

O estetică vizuală pură

Momentul festiv al vernisajului l-a deschis tânărul artist Adrian Sandu. Scriitorul Gheorghe Schwartz a vorbit ca „primul din Arad care a scris despre Săsărman” şi mai apoi, în ani, i-a urmărit evoluţia artistică.
Un adevărat eseu despre creaţiile lui Sever Săsărman a prezentat Felicia Grigorescu, critic de artă şi muzeograf la Muzeul din Satu Mare. Ea şi-a amintit că, în urmă cu opt ani, a organizat o expoziţie a artistului la Satu Mare, care s-a bucurat de aprecierea concitadinilor săi, şi acum se simte onorată că a fost invitată la expoziţia acestuia, în Arad. Arta nu cunoaşte graniţe – aprecia Felicia Grigorescu – nu are semne care să oprească artistul să scruteze Universul. Inspiraţiile pornite din Nimigea (n.n. satul în care s-a născut Sever Săsărman) ajung Universul, pictura sa este un permanent exerciţiu de scrutare a obiectelor de lângă noi, într-o estetică vizuală pură.

O bucurie pentru oameni

În final, artistul Sever Săsărman a mulţumit tuturor celor care l-au sprijint în organizarea acestei expoziţii, celor prezenţi la vernisaj şi a încheiat, cu modestie: „Am dorit să aduc bucurie oamenilor şi prin pictura mea aşa cum am ştiut eu”.

„Pot spune că avem în faţa noastră o pictură pentru suflet” (Felicia Grigorescu)