Instructie Gestapo la DGASPC

ARAD. „Sunt Uşurelu Dumitru, domiciliat în satul Berechiu nr.109, comuna Apateu, judeţul Arad. În 15 mai 1998 am fost operat pe cord deschis cu diagnosticul «înlocuire valvă aortică cu proteză mecanică Sorin nr.21 pentru stenoză aortică reumatismală strânsă calcară (cu aria orificiului 0,5 cm2, gradient transvalvular 90 mmHg), insuficienţă ventriculară stângă (de tip diastolic)». Deci, diagnostic ireversibil. În perioada 26.02.2004 – 27.08.2014 am fost încadrat la gradul de handicap accentuat (HA), dar începând cu 01.09.2014, am fost trecut la «fără grad» (FG).
Nemulţumit de radierea gradului de HA şi încadrarea la FG, mai ales că starea sănătăţii mele se agrava, am depus contestaţie la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti. Contestaţia a fost înregistrată cu nr.17580 din 08.09.2014, urmând ca după 45 de zile să sun la două numere de telefon pentru a afla rezultatul expertizării dosarului meu.
Am aşteptat cele 45 de zile şi încă 5 şi, de la unul din cele două numere de telefon, mi s-a răspuns, în 23.10.2014, să revin peste zece zile, că s-a schimbat comisia, iar noua echipă încă nu şi-a intrat în atribuţii. Şi tot aşa, în datele de 01.11.2014, 12.11.2014, 23.11.2014, 01.12.2014, 17.12.2014, 23.12.2014, 05.01.2015, 12.01.2015 şi 19.01.2015, când mi s-a comunicat că dosarul meu a fost expertizat în 16 decembrie 2014 cu numărul 13640 şi că se află la semnat, urmând ca plicul meu să plece cu poşta militară la Arad de la Bucureşti. În 26.01.2015 mi s-a comunicat că plicul a fost trimis cu poşta militară la Arad.
Orice încercare ulterioară de a mea de a prinde DGASPC Arad la telefon a fost sortită eşecului. Nu mi s-a răspuns! Sunt cu adevărat securiste metodele de a tergiversa rezolvarea unui dosar care era clar de peste zece ani de zile şi care nu mai necesita evaluare deosebită, încadrarea anterioară fiind utilă şi concludentă.
Refuzul DGASPC Arad de a răspunde la telefon şi a-mi comunica dacă CSEPHA Bucureşti a corectat eroarea celei din teritoriu, mă pune în situaţia de a mă duce, la 76 de ani, la 160 de kilometri dus-întors până la Arad, cu autobuzul, de a sta la cozi interminabile şi acolo să mă trezesc că sunt amânat pe altă dată, cu alte zile pierdute şi cheltuieli inutile, cu numeroase reveniri la domiciliu şi retur Arad. Amânările şi tergiversările sunt trase la indigo de la centru („Veţi primi explicaţii la comisiile judeţene”) către judeţe („Totul se va lămuri la Bucureşti”), în totală lipsă de consideraţie faţă de persoanele cu dizabilităţi care au nevoie de protecţie, şi nu de instrucţie disciplinară cazarmisto-gestapovistă.”

Semnal de alarmă

Sperăm ca, măcar în ceasul al 12-lea, conducerea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad – dar şi superiorii acesteia, de la Consiliul Judeţean – să ia în serios problemele sesizate de beneficiarii instituției. Şi să nu mai caute personaje imaginare care ar comanda un articol sau altul. Cei la „comanda” cărora Jurnal arădean/ Aradon reacţionează sunt cititorii – oameni simpli, cu sau fără handicap, pe care DGASPC se face că nu-i vede și nu-i aude. Cele peste 100 de comentarii postate în ultimele două săptămâni pe www.aradon.ro (exclusiv la articolele privind activitatea DGASPC Arad), precum şi sesizările scrise sau telefonice pe care le primim aproape zilnic la redacţie demonstrează clar că nemulţumirile lor sunt cât se poate de reale. Demonstrează că, dincolo de „gardul vopsit” în afara Direcţiei, înăuntru am putea avea de-a face cu un „leopard”. Sau cu mai mulţi?