Jurnal Arădean. Stimate domnule deputat, traversăm, fără îndoială, o perioadă grea. Dacă ar fi să alegeți, în opinia dumneavoastră, care este provocarea momentului?

Adrian Wiener. Cu siguranță traversăm o perioadă critică: avem crize suprapuse și interdependente – criza energiei, inflația galopantă, criza economică și financiară, toate pe fondul unor provocări sanitare globale, cu un război cumplit la granița României, cu o dinamică geo-politică foarte alertă. Dintre acestea aș dori să mă refer, mai degrabă, la criza energetică, pentru că volatilitatea prețurilor și instabilitatea ofertei sunt sursa primară pentru inflație și dezechilibre economice. Cu siguranță, creșterea economică viitoare, rata inflației, stabilitatea macroeconomică și socială, toate vor depinde de cum va fi gestionată criza energetică. Prețul energiei și al combustibilului se transferă pe lanț în costul tuturor bunurilor și serviciilor.

Dezvoltarea economică și socială fără precedent a omenirii cere tot mai multă energie în paralel cu măsuri eficace de combatere a poluării și a modificărilor climatice pe care le simțim cu toții. Trecerea către energia verde, nepoluantă, necesită reforme ample și investiții de multe mii de miliarde de euro, un efort uriaș și totodată greu de amânat. Peste toate acestea, Rusia folosește energia drept instrument în războiul pe care îl poartă cu occidentul. Gazprom limitează selectiv și arbitrar debitele prin gazoductul Nordstream 1, pentru a destabiliza piața și prețurile, pentru a induce impredictibilitate economică și investițională și pentru a crea disensiuni între statele membre ale Uniunii. Rusia a decis unilateral ca, din partener economic, să devină adversar al UE, de aceea trebuie exclusă din strategia energetică a Europei, într-un proiect în care solidaritatea statelor membre ale Uniunii este esențială.

J.A. Cum se poziționează România?

A.W. Suntem parte a unui sistem unde nu avem cea mai fericită poziție, deși am fi putut-o avea. E greu de vorbit de independența energetică a României în viitorul apropiat. Am importat anul trecut 45% din resursele primare de energie. Deși la gaze naturale România își poate asigura din producția proprie peste 71% din necesar, la țiței importăm peste 68% din ceea ce consumăm. La energie electrică și cărbune stăm mai bine – importăm doar 12% din necesar.

Evident, tot acest profil putea să arate fundamental diferit dacă nu exista, în 2018, acea decizie politică a PSD și UDMR de a bloca exploatarea gazelor din resursa off-shore a României. A fost o decizie criminală, la limita trădării. Puteam să fim complet independenți pe palierul de gaze naturale astăzi, ba chiar să devenim exportatori și furnizori de securitate energetică regionali, exportatori de fertilizatori în plină criză alimentară. Dintre avantajele pierdute mai merită amintită și amprenta pozitivă semnificativă pe un PIB fragil, bonitate la împrumuturile de țară, zeci de mii de locuri de muncă bine plătite, fie în industria extractivă directă, fie pe orizontalele economice. Extracția va începe de-abia în 2027 în parametri optimi. Potențialul enorm de energie eoliană din Dobrogea este dependent de cele trei linii de înaltă tensiune pe care Transelectrica ar fi trebuit să le facă, și care în lipsa lor este mort. Cel din platforma continentală a Mării Negre – și acesta uriaș – 94 milioane de kW – e în stadiul de dorință, de ani de zile.

Similar, după ani de zile de tergiversări, Complexul Energetic Oltenia face primii pași pentru proiectul tranziției spre gaz și parcuri fotovoltaice ca sursă de producere a electricității. 20% din energia electrică din România este produsă din cărbune la CE Oltenia și acum, prin Fondul de Modernizare pus la dispoziție de Comisia Europeană, se va face „tranziția verde”. Tranziția se va face și la Turceni și Ișalnița.

J.A. Cine sunt câștigătorii și cine sunt pierzătorii, în această criză?

A.W. Marele câștigător este statul român. 80% din capacitățile de producere a energiei din România sunt în proprietatea statului, ceea ce-i aduce la buget accize, TVA, certificate de emisii, plus multe alte beneficii. Doar din creșterea prețului la benzină și motorină, din TVA și accize, statul a încasat suplimentar în primele 5 luni ale anului, comparativ cu aceeași perioadă a lui 2021, peste 600 milioane de euro. Repet – marele câștigător al creșterii prețurilor la energie este statul român.

Marea problemă este că statul român reține pentru crema puterii toate beneficiile, și nu face nimic ca aceste câștiguri să fie transferate populației. Un singur exemplu – pentru a atenua efectul inflaționist al creșterii prețurilor la combustibil nu s-a făcut mai nimic. 50 de bani la litru, timp de 3 luni, exact asta înseamnă – mai nimic. USR a propus scăderea la 5% a TVA la combustibil pentru a ameliora efectul de domino în costurile bunurilor și serviciilor. Din martie, legea zace prin sertarele parlamentului, blocată de coaliția PSD/PNL. Am propus de asemenea scoaterea temporară din prețul energiei a certificatelor verzi și taxei de cogenerare, măcar pe perioada iernii – și această propunere e în același sertar.

Măsura preferată de stat a fost plafonarea, dar asta are un cost enorm. Înseamnă compensarea către producătorii de energie – în mare parte tot de stat, cum am spus – a diferenței dintre costul de achiziție și prețul plafonat care ajunge să fie plătit de consumatori. Aparent, costurile compensării se ridică până acum la 40 de miliarde de lei. Cu siguranță vor împovăra bugetul și vor fi plătite, până la urmă, tot de noi. Mai mult, de la 1 august, acciza pentru energie crește cu peste 14% prin deciziile recente de modificare a Codului Fiscal.

Sigur că pierzătorii sunt românii care sărăcesc accelerat și al căror viitor este amanetat pentru o generație prin împrumuturi la cele mai mari dobânzi din Europa, pentru a acoperi deficitele enorme create de incompetență și decizii iresponsabile.

J.A. Cum ne putem apăra? Ce este de făcut la nivel individual și al administrației?

A.W. Pentru populație, accesul la energie termică și electricitate este o nevoie de bază și nu cred că se pune problema să stăm în frig sau pe întuneric. În schimb, costurile pentru asigurarea confortul firesc vor crește și vor deveni o provocare pentru majoritatea românilor. Local, este esențial ca administrațiile să accelereze anveloparea clădirilor publice și facilitarea anvelopării clădirilor rezidențiale. Prin toate mijloacele posibile. Din păcate, rezultatele sunt proaste și foarte proaste. Nu doar că includem în proiectele depuse un număr insuficient de clădiri, dar mai și întârziem finalizarea lor, până la pragul la care pierdem banii europeni, trebuind să acoperim de la bugetele locale contravaloarea lor.

În plan național, trebuie să prioritizăm investițiile în creșterea eficienței energetice, să ameliorăm costurile și să le facem mai accesibile. Consider că o scădere a cheltuielilor cu energia termică prin creșterea eficienței energetice este un imperativ pe termen mediu și lung. Chiar eu am depus în parlament un proiect de lege pentru reducerea TVA la 5% pentru pompele de căldură, panourile termice și materialele pentru termo-izolație.

Mai există și în PNRR o componentă de finanțare pentru creșterea eficienței consumului de energie pentru operatorii economici industriali (măsura de investiții 5 pe componenta C.6), care trebuie folosită. Există vreo 2 miliarde de euro și pe la Agenția Fondului pentru Mediu din certificate verzi și alte surse pentru a finanța programe de eficientizare energetică. Mulți dintre români pot deveni prosumatori care pot livra electricitate în rețeaua națională prin astfel de investiții.

J.A. Cum se va încheia această criză? Care sunt perspectivele?

A.W. Stabilizarea prețurilor energiei se va realiza doar la momentul independenței energetice a Europei. Sigur, dezideratul nostru, ca țară, trebuie să fie independența energetică a României – cel puțin în ce privește gazele naturale și electricitatea.

Tranziția Verde în PNRR presupune investiții de 457 de milioane euro în noi capacități de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie eoliană și solară, cu sau fără instalații de stocare integrate; e vorba de o capacitate instalată de producție suplimentară de 950 MW. Cum spuneam, Fondul de Modernizare finanțează tranziția spre gaz a termocentralelor de la Ișalnița, Turceni și CE Oltenia și parcuri fotovoltaice la aceasta din urmă. Accelerarea investițiilor în extragerea gazului din resursa offshore va asigura 20 de ani de independență energetică: 200 de miliarde mc de gaz, 26 de miliarde de dolari din redevențe, impozit pe profit, contribuții sociale și alte taxe și impozite. Din păcate, această resursă a fost amânată cu 5 ani de zile de o clasă politică iresponsabilă prin decizii contrare intereselor naționale. Cu siguranță se va încheia și războiul și distorsiunile economice induse de acesta. Echilibrul geo-strategic se va atinge și vom avea din nou predictibilitate și fluxuri financiare și economice firești.