ARAD. Întoarsă recent din Bucureşti, unde a ţinut capul de afiş al celor mai importante spectacole ale Operei Române, prim solista Sorina Munteanu se pregăteşte pentru noi provocări. După ce a cucerit inimile spectatorilor din Capitală, fiind ovaţionată îndelung pentru prestaţia sa la debutul în rolul Amneris, răzbunătoarea prințesă egipteană din opera Aida de Giuseppe Verdi, solista arădeană a pregătit o nouă premieră a parcursului său solistic: participarea la unul din recitalurile Festivalului de Muzică Modernă Timsonia, alături de pianistul Victor Andrei Părău.

Recitalul, în care a cântat alături de alte cadre didactice ale Facultății de Muzică și Teatru din Timișoara, a avut loc pe 20 noiembrie la sala barocă a Muzeului de Artă Timișoara.

JA. La începutul acestei luni aţi deţinut capul de afiş al celor mai importante titluri organizate de către Opera Naţională Română din Bucureşti. Aţi debutat în Santuzza din Cavalleria Rusticana, aţi interpretat rolul lui Amneris din opera Aida şi aţi susţinut un recital dedicat Marii Uniri la Biblioteca Națională București. Care dintre cele trei spectacole v-a provocat mai mult?

Sorina Munteanu. Cu siguranță, Amneris pentru că era debut, deși nu cred că există artist interpret care să considere vreo prezenţă în fața publicului ca fiind lipsită de provocări. Interpretarea și mai ales cea vocală este întotdeauna un exercițiu de artă, măiestrie și o desfășurare de energie în același timp. Rolul Amneris din opera Aida de Giuseppe Verdi trebuie să recunosc că a fost o încercare chiar mai mare decât mă așteptam, după mai bine de 15 ani de experiență solistică în repertoriul de sopran dramatic. Am dorit demult acest rol și l-am iubit dintotdeauna mai mult decât, trebuie să recunosc, rolul titular al Aidei, pe care l-am interpretat de aproape două sute de ori atât în țară, cât și în aproape 30 de teatre de operă din străinătate precum cele din Atlanta, Opera Santa Rosa – California, Texas, Arkansas, Georgia, Illinois, Ohio, Maryland, Kansas, Michigan, Pennsylvania, Opera New York şi altele. Simt că Amneris mă reprezintă și, la fel ca Abigail din opera Nabucco de Giuseppe Verdi, îmi dă posibilitatea de a-mi manifesta mult mai plenar temperamentul.

JA. Sunteţi posesoarea unei voci versatile, de tip Falcon (o voce extrem de rară, situată între sopran și mezzo). V-aţi afirmat ca soprană dramatică pe plan internațional și ca soprană și mezzosoprană pe plan naţional. Cât de dificil este rolul Amneris din acest punct de vedere?

S.M. Spuneam că a fost o încercare și vreau să explic de ce. Rolul este unul de mezzosoprană și practic mi-a oferit oportunitatea de a-mi re-explora valențele vocii într-un registru pe care nu l-am mai folosit de mulți ani. Doresc să menționez că deși vocea mea este ceea ce se numește o voce intermediară între sopran și mezzosopran, deci o voce Falcon, ultimii 15 ani am fost, dacă pot să spun așa, calibrată pe registrul de sopran, ceea ce a făcut ca pentru Amneris să fie necesară o recalibrare vocală pe vocalitatea mea anterioară, cea din anii de studiu și de început de carieră.

JA. Vă rugăm să ne dezvăluiţi din proiectele viitoare.

S.M. Proiectele viitoare sunt legate tot de repertoriul cameral, urmând ca în luna decembrie să revin în fața publicului cu un recital de Sabin Păutza alături de alți doi soliști arădeni Ildiko Hadăr și Cristian Ardelean. Vom fi acompaniați de lector universitar dr.Silviana Ana Cîrdu și de asistent universitar drd Victor Andrei Părău, doi pianiști cu o bogată activitate muzicală, permanent prezenți pe scenele de concerte. Alte proiecte includ spectacole și recitaluri alături de câteva master-class-uri, unele în țară, altele în străinătate.

JA. Vă mulţumim şi vă urăm succes în toate proiectele în care sunteţi implicată!

S.M. Şi eu vă mulţumesc mult şi doresc să apreciez interesul dumneavoastră pentru cultură, pentru faptul că faceţi cunoscute cetățenilor arădeni lucrurile interesante, prestațiile noastre care le sunt oferite cu drag, că promovaţi numele celor care poartă faima Aradului în lumea largă. Este un lucru foarte important în condițiile în care în ţara noastră numele unui sportiv este mai cunoscut decât cel al lui Enescu. Aş vrea să pot spune că trăiesc într-o societate în care, așa cum se întâmplă în Occident, marii artiști ai muzicii clasice și arta lor să facă parte din viaţa cotidiană”.