Te-am văzut în spectacolul „Gynécée” într-o trupă franceză, dar, din câte am aflat, eşti arădeancă…

ANCA BENE. Într-adevăr sunt din Arad. Am absolvit la Colegiul Naţional „Moise Nicoară”, eram în clasa de franceză intensiv. După terminarea liceului am făcut literele la Cluj, franceză-norvegiană. Apoi am mers, cu o bursă a guvernului francez, la un master în Lyon.

Şi cum ai ajuns la teatru?

ANCA BENE. Visul meu, tot timpul, a fost să fac teatru. Pentru că teatrul e ceea ce sunt. Dar am fost încurajată să studiez limbile străine. Odată ajunsă în Franţa (sau mai exact după master), mi-am dat seama că vrea să fac teatru. Apoi, în cadrul unui program cultural în Burkina Faso, mi-am dat seama că dacă nu încerc să-mi realizez visul acum nu-o să-l mai fac niciodată.

Aşa că?…

ANCA BENE. După ce m-am întors în Franţa am dat la o școală de teatru pe care am absolvit-o acum doi ani. Şi de atunci sunt actor la teatrul din Lyon şi dau şi ore de teatru.

La trupa „Les Tournesols en Art’Monie” cum ai ajuns?

ANCA BENE. Este compania uneia dintre colegele mele de şcoală, care este şi prietena mea.

În „Gynécée”, spectacolul prezentat arănenilor, ce mesaj aţi vrut să transmiteţi?

ANCA BENE. Suntem patru fete care se întâlnesc pe peronul unei gări. Şi vrem să vorbim despre sensibilitatea fiecăreia. Aşadar, în spectacol se spune despre condiţia în care se găseşte femeia în societatea de astăzi, inclusiv care este raportul unei femei cu propriul său corp. Şi, deşi este un spectacol feminist, nu se adresează numai femeilor.

Cum v-aţi simţit pe scena arădeană?

ANCA BENE. A fost minunat iar publicul ne-a primit cu bucurie şi ne-a răsplătit eforturile cu aplauze sincere. Iar atmosfera întregului festival ne-a transmis o energie pozitivă, ne-a dat şi nouă ceva din entuziasmul tinerilor iubitori de teatru şi de limba franceză. Faptul că Festivalul „Amifran” este la al 23-lea an de existenţă dovedeşte pasiune şi credinţă şi merită felicitări toţi cei implicaţi în organizarea lui, în frunte cu Papa Didi.

În afară de spectacol, ce-ai mai făcut pe la Arad?

ANCA BENE. Împreună cu Sidonie Lardanchet am animat atelierul „Du corps au choeur” şi m-am bucurat că s-a desfăşurat la fosta mea şcoală, Colegiul Naţional „Moise Nicoară”. De asemenea am fost la bunica la ţară, la Almaş, pentru că am vrut să o prezint şi prietenelor mele Sidonie, Charole, Angélique şi Patricia.

Franceză şi „Amifran”

Anca Bene ne-a mărturisit că a învăţat franceza la „Moise Nicoară” cu profesoarele Adriana Filip (care i-a fost şi dirigintă), Lucia Ungur şi Lavinia Văgălău. Desigur îşi aminteşte şi de anii când a fost în trupa „Amifran” şi a jucat în „Ruy Blas” de Victor Hugo.