Recent ai fost la târgul de carte „Gaudeamus”. Cât de important este el şi cum a fost reprezentat Aradul la acest eveniment?

IOAN MATIUŢ: „Gaudeamus”este cel mai mare şi mai aşteptat târg de carte din România. Aici poţi lua pulsul producţiei editoriale şi implicit al fenomenului literar. Aradul nu putea lipsi de la un astfel de eveniment major aşa că revista de cultură „ARCA” a fost expusă la standul Asociaţiei Presei Literare din România (APLER), stand la care am lansat şi cartea mea de versuri „după perete”, recent apărută la editura Mirador. Scriitorii arădeni Gheorghe Schwartz şi Lucian Mocuţa şi-au lansat şi ei cărţi la acestă ediţia a târgului. De asemenea a fost lansată antologia de literatură „La negru”, care-i cuprinde pe cei prezenţi la ediţia 2015 a Taberei de Creaţie Literară a Tinerilor Scriitori de la Săvârşin.

Ne poţi prezenta câteva date statistice ale acestei ediţii a târgului?

IOAN MATIUŢ: Târgul a fost considerat un mare succes comercial pentru editurile participante care au anunţat triumfător un număr record de vizitatori: 125.000 iar aceştia au cheltuit pe cărţi aproximativ 3.200.000 de euro. Peste 300 de edituri participante şi mai mult de 700 de evenimente. Un bilanţ care ar face invidios orice operator cultural din lume, de ai zice că în România este raiul editorial.

Ştiu că ţi-ai mai făcut cunoscută opinia critică faţă de târgurile de carte din România, după ce ai frecventat târguri similare din Europa: Frankfurt, Paris, Salonic, Budapesta. Sunt dedesupturi care particularizează târgurile noastre de profil? Ce se ascunde în spatele acestui eveniment reper pentru cultura scrisă din România?

IOAN MATIUŢ: Târgurile de carte din întreaga lume, cu excepţia României, nu au ca obiectiv vânzarea de carte ci întâlnirea între editori, difuzori, scriitori, traducători şi agenţii literari. Au loc prezentări, tranzacţii, dezbateri despre piaţa de carte, strategii, tendinţe, tehnologii etc. La cel mai mare târg de carte din lume, cel de la Frankfurt, nu se vinde nicio carte. La altele, cum sunt cele de la Paris, Budapesta sau Salonic, vânzarea nu este o prioritate. De difuzare de ocupă lanţurile de librării foarte bine puse la punct. Editurile au spaţii generoase pentru evenimente, discuţii sau negocieri, în contrast evident cu standurile supraaglomerate de cărţi expuse la vânzare de la târgurile româneşti.

De ce crezi că face România excepţie de la aceste reguli?

IOAN MATIUŢ: Răspunsul este foarte simplu şi este rezultatul haosului şi dezinteresului cu care a fost tratată cultura scrisă de-a lungul a două decenii şi jumătate. Lipsa unor legi şi reguli care să reglementeze piaţa de carte din România, a permis fiecărui operator din acest domeniu să acţioneze pe cont propriu pentru a supravieţui. Un fel de lege a junglei în care cei slabi sau naivi sunt scoşi rapid din sistem. Editorii îi acuză pe difuzori pentru comisioanele mari aplicate şi neplata la timp a cărţilor vândute pe când librarii se plâng de sabotarea sistemului de difuzare prin astfel de târguri, din ce în ce mai dese, unele chiar itinerante, unde editorii acordă reduceri care ajung să depăşească jumătate din preţul de vânzare a cărţilor. Ca urmare, vânzarea de carte în librării nu mai este atractivă, majoritatea cititorilor aşteptând târgurile pentru a cumpăra. Un lanţ al neregulilor pe care nimeni nu are voinţa să îl rupă.

Astfel, târgurile de carte din România sunt parte a unui război pe faţă între editori şi difuzori, din care pierde toată lumea. Mai ales literatura.

„Un lanţ al neregulilor pe care nimeni nu are voinţa să îl rupă”