1.JURNAL ARĂDEAN. Domnule Marin Lupaş, odată cu începerea campionatului ligii secunde, UTA a redevenit un subiect de interes care stârneşte foarte multe reacţii, cel puţin în mediul virtual. Din perspectiva unui fost conducător al clubului, cum vedeţi situaţia de acum a „Bătrânei Doamne”?

Marin Lupaş. Aşa este, UTA este din nou în prim plan şi vă spun că acolo trebuie să fie, dar, sigur, într-o postură mult mai demnă faţă de istoria clubului şi pretenţiile utiştilor de pretutindeni. Am urmărit situaţia clubului şi pot să vă spun că din punct de vedere sportiv situaţia pare relativ periculoasă. Clasamentul ne spune acest lucru, lotul este unul foarte tânăr dar să ştiţi că şi atunci când am venit împreună cu foștii mei colegi la UTA, am reconstruit echipa tot cu tineri şi am reuşit ca într-un retur de campionat, început pe ultimul loc, să nu mai pierdem niciun meci acasă şi să ne clasăm la finalul campionatului pe locul 7. A venit acum la echipă domnul Ionuţ Popa, iar experienţa domniei sale sunt sigur că se va concretiza în îndeplinirea fără probleme a obiectivului ruşinos, dar realist, al salvării de la retrogradare.

2. Credeți că acesta este cel mai îngrijorător aspect?

Marin Lupaş. Cel mai îngrijorător aspect este că echipa joacă în continuare la Şiria, un teren pe care se antrenează foarte rar, un teren care în ciuda tuturor eforturilor oamenilor de acolo nu a reuşit să devină familiar jucătorilor. Acest lucru din păcate s-a văzut încă de anul trecut când am pierdut puncte importante în lupta pentru promovare, dar şi anul acesta – în tur – când deja celebrul „exil forţat” şi-a pus amprenta pe evoluţia echipei. Este vital să ne întoarcem cât mai repede în Arad, pe „Motorul” în prima fază, iar apoi pe Francisc Neumann. Am jucat la Şiria prea mult, iar suporterii sunt îndreptăţiţi să acuze Primăria de incompetenţă sau uneori chiar de rea voinţă. În fotbal, dacă victoriile aduc victorii, atunci şi înfrângerile sau rezultatele proaste repetate aduc instabilitate şi alte probleme structurale. Clubul a intrat în criză, iar acum, din câte observ, se încearcă revenirea pe linia de plutire – cel mai urgent din punct de vedere sportiv.

3. Dar apelându-se la un director tehnic, Ionuţ Popa, contestat vehement de Suporter Club UTA şi galerie…

Marin Lupaş. Da, am văzut, îmi pare foarte rău că s-a ajuns aici, la aceste proteste. Cred că trebuie să strângem din nou rândurile în jurul UTA-ei, să tragem cu toţii – cu toate forţele noastre – în aceeaşi direcţie a redresării clubului din punct de vedere sportiv, dar şi financiar sau organizaţional. Punctul de vedere al suporterilor trebuie înţeles şi respectat până la un anumit punct, însă din punct de vedere sportiv cu greu s-ar fi putut aduce un antrenor cu mai mare experienţă şi rezultate mai bune în fotbalul românesc decât Ionuţ Popa. Este esenţial ca UTA să scape cât mai repede de spectrul sinistru al retrogradării pentru ca să se ajungă cu bine în vară când va putea începe cu succes o nouă reconstrucţie a echipei. M-am întristat când am văzut acele schimburi de replici între utişti de o parte şi de alta a stadionului. Aşa ceva trebuie evitat şi vă spun din propria experienţă – aportul suporterilor este vital pentru bunul mers al echipei şi al clubului. La Arad suporterii au fost întotdeauna foarte aproape de echipă, având o mare contribuţie în salvarea de la dispariţie a acestui simbol al oraşului nostru. Acum trebuie, încă o dată, să fie cu toţii uniţi şi să fie conştineţi că antrenorii, conducătorii, jucătorii vin şi pleacă – dar clubul trebuie să supravieţuiască iar echipa să tindă mereu spre performanţă.

4. Conducerea clubului spunea în iarnă că va fi greu de atins performanţa sportivă fără un aport financiar mai direct din partea autorităţilor locale, care să permită şi plata salariilor. Din poziţia de consilier local, chiar independent, cum vă gândiţi să ajutaţi clubul UTA în această privinţă?

Marin Lupaş. Clubul are o bază organizatorică destul de bună, mă refer în special la sectorul juvenil, nu are datorii la stat – aspecte ce pot atrage interesul unor investitori privaţi, dar deocamdată puţini oameni de afaceri se încumetă să investească în sport, pentru că nici legislaţia încă nu îi stimulează eficient. Văzând problema expusă de conducerea clubului prin domnul Alexandru Meszar, am decis să mă informez şi să văd care ar fi într-adevăr posibilităţile pentru ca şi la Arad, precum în alte localităţi din ţară, finanţarea publică să poată ajuta direct perfomanţa sportivă. Spun asta pentru că inclusiv banii obţinuţi prin concursurile de proiecte vin doar la mijlocul anului, primele 6 luni rămânând întotdeauna descoperite – ori un club sportiv are activitate continuă. Este adevărat că reprezentanţii Centrul Cultural Municipal, deşi cu intenţii bune, sunt sceptici cu privire la posibilitatea de a fi incluse şi salariile jucătorilor în cadrul cheltuielilor eligibile în proiectele finanţate. Aceasta este situaţia, oamenii de acolo îşi asumă nişte responsabilităţi, deşi vedem „n” exemple în ţară, din fotbal dar şi din alte sporturi precum handbalul sau baschetul, unde banii publici sunt folosiţi pentru plata sportivilor. Sper ca atât conducerea clubului UTA, cât şi funcţionarii publici să continue demersurile de informare astfel încât să identifice cât mai rapid cadrul legal pentru a putea ajuta cu adevărat sportul de performanţă.

5. Sunt, într-adevăr, câteva lucruri care nu funcţionează cum trebuie pentru a ţine în viaţă un club sportiv profesionist şi parcă aceleaşi probleme sunt exprimate şi de reprezentanţii B.C. ICIM. Ce propuneți concret pentru UTA?

Marin Lupaş. O soluţie pe care am discutat-o cu cei din conducerea UTA-ei, pe care care o propun şi sunt dispus să o susţin şi să lupt pentru ea în Consiliul Local Municipal este ca UTA (şi ICIM-ul), să devină cluburi de drept public. Sunt echipe care au dus titluri naţionale Aradului precum şi mari rezultate internaţionale, iar ele trebuie susţinute de comunitate în absenţa unei finanţări private consistente, care să asigure progres şi rezultate. Prin acest statut de drept public se vor putea finanţa toate activităţile – sigur cu toate formele de control legale existente în cazul entităţilor publice. Eu voi face tot posibilul să ajut, o voi face tot timpul însă din poziţia de suporter al UTA-ei. Ocupând vremelnic poziţia de consilier local consider că este şi mai mult datoria mea să mă implic pentru a identifica soluţiile care pot propulsa UTA din nou spre performanţă.

„UTA, ca întreg Aradul, trebuie să-și redobândească gloria de altă dată”