1. JURNAL ARĂDEAN. Domnule Președinte Samuel Caba, în opinia dv, este sau nu este societatea românească într-o criză și dacă da, ce îi așteaptă pe români, în acest sfârșit de an 2017?

Samuel Caba. În mod evident, societatea românească, în ansamblul ei, este într-o mare zbatere. Suntem un popor foarte temperamental, iar în zona decidentă, adică în zona politicului, e un fel de malaxor care dă o permanentă tentă electorală. În România de azi, din păcate, nu se întâmplă mai nimic, fără o miză (în perspectivă) electorală. Numai că alegerile sunt ceva mai încolo, dar pentru a ascunde „realitatea românească”, pentru a masca tragismul existențial din România, politicienii și în special guvernanții, ne țin într-un spectacol grotesc de canibalism politic. Pentru că, din păcate, ce se petrece azi la vârful politicii românești?! PSD-ul, acest mamut politic românesc, neavând adversar politic pentru că, să fim serioși azi PNL-ul din opoziție e un partid bibelou (adică de decor) deci PSD-ul neavând adversar, își crează adversari chiar în propiul partid. Nu întâmplător a căzut guvernul condus de Grindeanu și nu întâmplător avem atâtea remanieri inclusiv în Guvernul Tudose.

În celălalt plan, adică în România reală, lucrurile au o altă dimensiune.

Lumea e într-o permanentă zbatere, pe de o parte, pentru acumulare de capital, pentru a face față unei eventuale crize economice (cu care suntem amenințați) și pe de altă parte cu o clasă, tot mai numeroasă, clasă socială sărăcită care fuge din România pentru a-și vinde forța de muncă pentru supraviețuire. Pe de altă parte, se simte, în piața românească (socio-economică) faptul că acei foarte mulți români din „exilul economic” susțin financiar familiile rămase (parțial) în ţară. Fără acest aport, România s-ar scufunda în sărăcie. Și încă un aspect. Foarte mulți români, mascând și ei neputința unui trai decent la oraș, având moșteniri sau case bătrânești la țară, imediat după pensionare, motivând chestiunea unui trai ecologic, „evadează” în lumea subzistenței de la sat. E o Românie foarte ciudată, o Românie care are însă resurse nebănuite, atât biologice cât și materiale. De aceea zicerea lui Marcel Pagnol: „Pentru optimiști, viața nu e o problemă ci o soluție” pare să fie o realitate în România.

Sunt din principiu optimist! Evanghelia ne redă cuvintele Mântuitorului Iisus: „Nu vă îngrijorați, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei” (Ev. Matei 6-34).

2.Se țin lanț remanierile în Guvernul Tudose. Să fie clasa politică românească așa de coruptă?

Samuel Caba. În toată istoria au existat manifestări ale corupției. Există corupție și în țări cu o democrație consacrată. Să nu ne facem iluzii și să nu fim mai catolici decăt papa. Spunea Esop în antichitate: „Pe hoții mărunți îi ținem la închisoare, iar pe cei mari îi menim în funcții publice”. S-a schimbat ceva de cca 2500 ani în această chestiune?!

Din păcate, foarte mulți politicieni doar se declară creștini, iar când ajung sub lupa D.N.A. apelează la prezumția de nevinovăție. Un creștin adevărat nu are nevoie de prezumția de nevinovăție. El chiar este nevinovat prin faptele sale creștine. Într-o lume creștină reală D.N.A-ul ar fi o invenţie inutilă. Dar, din păcate, foarte mulți politicieni sunt corupți și societatea românească nu va progresa până ce corupția nu va fi mult diminuată.

3. Revenind la problemele Aradului, cum vede Asociația pentru Reformă Civică și Democrație evoluția societății arădene pe acest final de an 2017?

Samuel Caba. Privit în ansamblu, Aradul se află în progres. Am străbătut recent orașul și am văzut foarte multe construcții noi. Răsar cartiere rezidențiale. E bine că se construiește. Înseamnă că lumea are bani. De unde? La o primă estimare peste 100 mii persoane (din jud. Arad) sunt plecate în străinătate la muncă. Dacă în 1989, Municipiul Arad avea cca 209.000 locuitori, azi Aradul mai atinge 150.000! Gândiți-vă ce forță de muncă a plecat din Arad și gândiți-vă ce bani pompează spre Arad acești „imigranți”! De aici și șomajul scăzut în Arad și deficitul de forță de muncă, în special, calificată. Aradului i s-a propus, de unii lideri politici locali, o creștere a forței de muncă, a populației în general, prin venirea aici a unor muncitori de prin Teleorman sau de prin Vaslui. Resping o astfel de formulă. Eu cred că Aradul trebuie să devină atractiv pentru firmele străine nu pentru că aici lefurile sunt mici, ci pentru că forța de muncă de aici e inteligență și performantă, iar rolul în formarea acestor muncitori revine școlii arădene. Când ai o elită profesională,PROFESIONALĂ societatea locală progresează!

4. Primăria insistă pentru parcarea subterană în Piața Avram Iancu. Ce părere aveţi?

Samuel Caba. Aradul, un oraș motorizat excesiv, are nevoie de amenajarea unor noi parcări. În ceea ce privește parcarea subterană din Piaţața Avram Iancu, cu cele 588 locuri de parcare, este una nerealistă și nerealizabilă. Mă mir că „specialiștii” Primăriei insistă pe o astfel de aberație! Ce instituții importante sunt în P-ța Avram Iancu? Cine vine să investească pentru o astfel de parcare zeci de milioane de euro pe care (chipurile) îi va recupera în 70- 80 de ani?! Să fim serioși. Eu cred că o regândire a traficului pe B-dul Revoluției și în zona adiacentă ar putea rezolva și problema parcărilor. Am spus-o în campania electorală, o spun și acum: Dacă eram primarul Municipiului Arad, azi problema parcărilor era rezolvată. Nu s-a făcut nimic. Acum se vine cu o cerere în fața CLM Arad de actualizare a studiului de fundamentare privind decizia de concesionare a proiectului „Amenajare parcare subterană Piaţa Avram Iancu din Municipiul Arad”. O aberație!