Cum a fost, dle Vasile Dan, anul literar 2015? Mai ales la Arad?

VASILE DAN: N-am nicio ezitare să o spun repede: a fost un an bun! Dacă nu cumva mai mult decât atât. Întâi: revista ARCA și-a menținut statutul, greu câștigat, de revistă literară/culturală de top în România. A stat la aceeași masă, așa-zicând, cu cele mai bune reviste din București – „România literară”, „Luceafărul”, „Viața Românească”. Pe o piață, tot mai subțire, a publicisticii culturale, dar cu atât mai competitive. În timp ce alte reviste au pierdut în 2015 redactori ori colaboratori purtători de prestigiu și valoare, ARCA i-a păstrat pe toți. Chiar și pe cei din afara Aradului. Pe cei din Brașov, București, Oradea, Timișoara, Deva. Apoi în 2015 au apărut cărți bune și foarte bune semnate de scriitori din Arad. Bune înseamnă: receptate favorabil sau elogios acolo unde este important, în publicații de prestigiu din țară. Cărți semnate de Gheorghe Schwartz, Romulus Bucur, Gh. Mocuța, Andrei Mocuța (acesta, foarte tânăr, cu două cărți excepționale, o monografie – prima în România! – despre scriitorul american D.J. Salinger, și un microroman trăznit stilistic, dar și ca substanță, o „Țiganiadă” postmodernă, „Literatura”), Ioan Matiuț (poezii de dragoste), Ion Corlan, Felix Nicolau, Ivan Miroslav Ambrus, Petru M. Haș, Dagmar Maria Anoca, Peter Puskel, Lucia Cuciureanu, Domnica Pop, Cornel Marandiuc, Constantin Butunoi.

 … și Vasile Dan…

VASILE DAN: Da. În fine, și el. Am publicat, după mulți ani, o carte de poeme noi, „Lentila de contact”.

Nominalizată la CARTEA ANULUI ÎN ROMÂNIA de cel mai important hebdomadar din țară, „România literară”, alături de nume grele ale literaturii și culturii române de astăzi precum Horia-Roman Patapievici, Eugen Negrici, Liviu Ioan Stoiciu…

VASILE DAN: Da, a fost pentru mine o surpriză totală modul generos în care a fost ea receptată. Nu e o vreme a cărților de poezie, din nefericire. Numai în „România literară” m-am trezit, una după alta, cu cinci cronici literare. Cred că-i fără precedent. Da, e prima carte a unui scriitor de aici, din Arad, care urcă atât de sus în sondaje: până la nominalizarea CĂRȚII ANULUI. Asta deși la apariția ei mi s-a reproșat că am publicat-o într-o editură mică, provincială, dacă nu necunoscută, „Mirador”. De data asta văd că n-a mai contat, precum mă compătimeau unii, editura.

Vorbiți oarecum pozitiv sau chiar foarte bine despre realizările literare ale anului 2015. Asta într-un moment de decepție, de dezamăgire a Aradului care a ratat calificarea la titlul de „Capitală Culturală Europeană”…

VASILE DAN: Sincer, pe mine nu m-a surprins acest deznodământ. De altfel anunțat din start. Acest concurs cultural demarat mai întâi în 1985 între mari și orgolioase orașe occidentale, apoi ca o concesie au fost tractate după ele și câte un oraș mai răsăritean (2007), acest concurs îmi pare unul infantil. Și fals axiologic. Îl știu de la „Cântarea României”. Acum îmi pare că s-ar putea numi „Cântarea Europei”.

De ce infantil, de ce fals?

VASILE DAN: În primul rând nu se pot compara niște identități culturale, istorice, sociale etc. incomparabile. Roma versus Paris? Cine poate alege? Pe ce criterii? Florența versus Sankt Petersburg?, așijderea. Apoi am observat ceva scandalos. O extensie semantică a noțiunii de „cultură”. Concursul „Cântarea Europei” pornește de la o înțelegere facilă a noțiunii de „cultură”. Ea e în această competiție înțeleasă exclusiv ca „divertisment”. Pe șleau spus, distracție. Or, cultura înseamnă pentru mine și pentru cei din generația mea în primul rând CREAȚIE: literatură, pictură, grafică, sculptură, arhitectură, muzică (cultă), teatru, film etc. etc. Toate acestea contau prea puțin în „concurs”. Mai mult, cultura era (și, vai, deja este și la noi!) promovată cu insistență ca marfă. Produs comercial. Ea trebuie să aducă, nu să consume, niscai venituri. Așa a coborât ea la „tăierea porcului”, „cătlane”, „clătite”, „ciclism”, „degustări de vinuri pe drumul vinului”. Nu disprețuiesc toate acestea. Dimpotrivă! Atâta doar că ele nu înseamnă, oricum ai întoarce-o, cultură.

Așadar, Aradul n-ar trebui să fie complexat de ratarea titlului de „Capitală Culturală Europeană în 2021”?

VASILE DAN: Dacă nici Viena n-a fost aleasă de Bruxelles capitală a culturii – măcar în Europa! – atunci de ce s-ar complexa o Vienă mai mică, Aradul?

Să închidem cercul. Cum va fi noul an literar 2016?

VASILE DAN: Așa cum îl vom merita. Mai exact spus: fără o revistă bună, cultura e decerebrată. Aradul are de 26 de ani ARCA. Ea e deja în dicționare. Inclusiv al Academiei. Trebuie să avem grijă de ea. În primul rând editorul: Centrul Cultural Județean Arad. Care a sprijinit-o admirabil până acum. Sper să o facă în continuare. Apoi valorile din Arad, la personalități mă refer, recunoscute la București, Cluj, Iași, Timișoara, uneori chiar în afara țării, ar trebui recunoscute, în sfârșit, și la ele acasă, și nu substituite după moda bruxeleză a managerilor. În fine, dar nu în ultimul rând, să apărăm în vorbit și în scris limba noastră, limba română. Principala noastră valoare identitară. Căci e o modă agresivă a idiomului „romglez”. Uneori la case mari. Și în scris, și în vorbit, și în cântat. O nebunie a comunicării, maimuțărelii cosmopolite lingvistic. Iar asta duce la „acculturație”. La asimilare, mai neaoș spus…

Vă mulțumesc. La mulți ani și noi succese literare în 2016!