Cofetăria face și ea parte din istoria municipiului nostru. Pe la 1745 era atestat documentar primul „meșter turtelar” din Arad, adică „străbunicul” cofetarilor de astăzi. Primul produs de patiserie fabricat în orașul nostru la scară largă a fost ciocolata, urmat de biscuiți și bomboane. Deși unele faze din procesul tehnologic al cofetăriei au fost mecanizate, a rămas în continuare apreciat rafinamentul meșterilor cofetari ai urbei.

Cei de-atunci…

Suciu, Orban, Wild, Königstorfer, Klemens, Rîmniceanu – sunt doar câteva dintre numele meșterilor care au activat în orașul nostru în perioada interbelică. Activitatea acestora a fost adunată de către Ioan Gui, maestru cofetar el însuși, în două dintre încăperile locuinței sale de pe strada Lenau. În vârstă de 78 de ani, Ioan Gui a fost ucenic în laboratorul de cofetărie al maestrului Suciu, de la care a reușit să „fure” o serie de rețete și secrete ale meseriei.

Ultimul cofetar și muzeul unic

În 2006, după ce a condus două decenii cofetarii din Arad, odată pensionat, ultimul maestru cofetar al urbei a decis să deschidă în casa proprie un muzeu dedicat cofetăriei. Mai presus de aceasta, muzeul le este dedicat maeștrilor cofetăriei arădene, Ioan Gui declarând că prin micul muzeu dorește să aducă „un omagiu meșterilor cofetari arădeni care, prin strădania lor, și-au ridicat meseria la rang de artă”. Muzeul, unic în România și – după spusele proprietarului, chiar în Europa – a fost amenajat în două încăperi ale casei lui Ioan Gui.

În cele două încăperi frumos amenajate chiar de către proprietar, cu investiție proprie, sunt expuse fotografii cu maeștrii cofetari ai Aradului interbelic, atelierele acestora, dar și mașinării și scule folosite în laboratoarele de cofetărie de acum mai bine de cinci decenii. Toate au fost cumpărate de către Ioan Gui de la cooperativa desființată după 1989.

Exponatele, fără „taxă de vizitare”

Printre exponate se numără mașini de măcinat mac, zahăr, nucă, de bătut albușuri, de fabricat înghețată, de tăiat staniol, de produs dropsuri, marțipan, dar și o multitudine de forme pentru dropsuri, marțipan, biscuiți și alte dulciuri.

Domnul Gui îi primește pe vizitatori în urma programărilor acestora și spune că în cei 11 ani de când a deschis muzeul, i-au trecut pragul câteva sute de persoane de toate vârstele, atât din România, cât și din țări precum Germania, Franța, Canada sau Israel. „Este un muzeu de suflet, l-am făcut din suflet pentru a le aduce un omagiu maeștrilor cofetari. Ăsta este și motivul pentru care în cei unsprezece ani de când am muzeul, nu am cerut și nu am acceptat bani de la niciun vizitator” – declară cu zâmbetul pe buze Ioan Gui.

Regretul

Marele regret al fostului maestru cofetar este acela că nu are cui lăsa muzeul, acesta declarând că niciunul dintre copiii lui nu sunt dornici să-i ducă mai departe pasiunea, însă spune că ar fi dispus să cedeze colecția cuiva în schimbul sumei pe care a investit-o dumnealui în achiziționarea exponatelor și amenajarea expoziției.