După cum v-am relatat, festivitatea de absolvire a claselor a XII-a de la Colegiul Național „Moise Nicoară”, care a avut loc, joi seara, pe scările impunătoare ale liceului, s-a desfăşurat într-o atmosfera incandescentă. Şi totuşi am reuşit să aflăm, de la câţiva dintre absolvenţi, ce au însemnat pentru ei această şcoală şi anii de liceu petrecuţi la „Moise Nicoară”, ce mesaj au pentru foştii profesori şi colegi…

Suntem ceea ce ne amintim…

Dar mai întâi de toate iată ce a spus, la festivitate, şeful de promoţie,

Alexandru Foitoş: „Aceşti patru ani de liceu s-au scurs extrem de repede, devenind, în timp, file din al vieţii tom. Pot spune, într-adevăr, că vor râmâne mereu o amintire. Însă, ce este o amintire? Nu o poţi vedea, nu o poţi auzi, nu o poţi atinge. Şi totuşi, această amintire este atât de profundă, încât nu avem puterea de a o distruge sau de a o uita. De aceea, ne aflăm cu toţii astăzi aici pentru a ne bucura împreună de acest eveniment unic şi inedit în acelaşi timp, absolvirea noastră, absolvirea promoţiei 2015-2016 de la această şcoală minunată, Colegiul Naţional Moise Nicoară din Arad. Suntem aici pentru o sărbătoare ce va fi mereu păstrată în sufletele noastre. Ne aflăm aici pentru a participa la zidirea de necrezut a lumii de mâine, cu toate virtuţile noastre, pentru a descoperi sau a redescoperi rostul prim şi profund al fiecărei personalităţi care se află aici, întrucât «în noi este ceva mai adânc decât noi înşine» (Constantin Noica). Acest eveniment ne înseninează, fiind, aşa cum am considerat, o sărbătoare, iar eu încerc să mă înscriu în emoţia acestei zile, element integrat înlăuntrul fiinţei noaste individuale, unice.

Această zi mă bucură enorm. Este o celebrare a valorilor şi o mulţumire pentru faptul că această şcoală ne-a format ca personalitate, atitudinal, dar mai ales din punct de vedere intelectual. De aceea, mulţumesc enorm profesorilor, întrucât dumnealor au reprezentat, în acest timp luminat, condeiul înmuiat în speranţă care spune mesajul vârstei noastre: acela că nu putem învăţa decât de la cei pe care îi iubim. De asemenea, dragi profesori, dumneavoastră aţi reprezentat pentru noi pagini de iubire din marea carte a înţelepciunii, pagini care au oferit adevăr şi strălucire nouă, valorilor acestei generaţii de elevi absolvenţi. Astfel, dumneavoastră aţi fost cei care ne-aţi oferit temelii de spiritualitate, înmulţind cunoaşterea cu binele fiinţei. Dumneavoastră aţi fost cei alături de care noi am crescut, ne-am format şi am devenit. Dumneavoastră aţi fost cei care ne-aţi oferit filosofii de viaţă, prin care să vedem bine cu inima, esenţialul fiind, uneori, invizibil pentru ochi. Astfel, noi, elevii dumneavoastră, am putut descoperi corola de minuni a lumii.

Vă fac semn de dragoste! Mă bucur enorm că puterea unei valori a fost înţeleasă, ajutându-ne, astfel, pe noi, elevii, să zidim o lume prin virtuţi. Prin faptul că am onoarea de a fi aici şi de a vă mulţumi, am să păstrez în suflet această zi că pe o sărbătoare nedezvăluită încă, o sărbătoare eternă.

De asemenea, vă doresc, dragi prieteni, colegi şi dragi viitori elevi absolvenţi, să adunaţi, aici, în această zi, amintiri de neşters; să puteţi spune, peste ani, am fost şi noi odată ca niciodată… Lumina acestei zile minunate să vă învăşmânteze gândul, încrederea şi succesul, dar şi talentul şi visarea! Vă doresc, aşa cum apare într-un vers al unei poezii eminesciene, să păstraţi «de-a pururi ziua cea de azi» şi să descoperiţi, cu surâsul vostru, că toate momentele petrecute în liceu sunt amintiri aflate «sub raza gândului etern».

Astfel, prin noi, elevii temerari şi visători, prin cunoştinţele noastre temeinice, prin felul de a fi, prin visare, prin toate elementele noastre formative, fruntea încreţită a lumii va avea parte, cu siguranţă, de o licărire de lumină, iar această zi va fi simţită, cu ardoare, prin partea noastră de cer, prin sinele nostru, prin sufletul nostru, alături de dumneavoastră, dragi profesori, pentru că mereu «suntem ceea ce ne amintim. Suntem ceea ce iubim!» (N. Stănescu).

Vă mulţumesc pentru tot sprijinul pe care ni l-aţi acordat spre a avea parte de un succes deplin şi de un zbor înalt. Viitorilor elevi absolvenţi, mult succes! Dragilor mei colegi, prieteni şi elevi absolvenţi, de asemenea, felicitări, un succes deplin şi un zbor şi mai înalt, pe orice drum aţi merge! Să nu uitaţi cele mai importante stihuri, mărturisiri de astăzi… «suntem ceea ce ne amintim. Suntem ceea ce iubim!».

Într-o familie de elită

Dar iată ce ne-au mai spus şi câţiva dintre colegii lui…

Bianca Buzgău: „O dată la câțiva ani, la finalul unui ciclu de învățmânt, trebuie să ne alegem o altă ,«școală”. Această alegere nu se face în funcție de aspectul clădirii și de resursele matriale ultramoderne, ci în funcție de prestigiu, de rezultatele elevilor și renumele profesorilor. Liceul nostru reușește să îmbine aceste două ingrediente într-o rețetă perfectă. Prestigiul nu i-a lipsit niciodată, elevii remarcându-se prin rezultate de top, iar, mai nou, și aspectul i s-a schimbat, arhitecturii impunătoare fiindu-i redate prospețimea și farmecul de odinioară.

Regele Ferdinand spunea: «Nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domnește într-însa», cu alte cuvinte, nu «ambalajul», ci conținutul este important. Dacă stăm să ne gândim, marile descoperiri au fost făcute la lumina lumânării, nu în vreo sală multimedia. Astfel, «școala» înseamnă munca depusă și rezultatul obținut, nu locul în care se desfășoară acestea.

Pentru mine – și nu numai – «școala» este o comunitate. Această comunitate are la bază transmiterea și promovarea valorilor, reprezentând fundația pe care ne vom clădi viitorul. Ea ne pregătește pentru viață, pentru cerințele și pretențiile pe care le vom întâlni și pe care va trebui să le satisfacem.

În final, pentru a sintetiza esența a ceea ce reprezintă Colegiul Naţional «Moise Nicoară» în viața mea, cred că aş putea folosi un singur cuvânt: FAMILIE. Explicația? O familie se bazează pe respect, îndrumare, valori, principii, comunicare, moștenire spirituală și culturală”.

Iasmina Lascu: „Sunt elevă la Colegiul Național «Moise Nicoară» din clasa a V-a. Mă consider o persoană norocoasă, deoarece am avut privilegiul de a-i avea profesori pe unii dinte cei mai buni din Arad, poate chiar din vestul țării. Pe parcursul anilor, am fost implicată în diferite activități ale Consiliului Elevilor și pot spune ca am avut ocazia de a-mi defini personalitatea, fiind sprijinită de niște oameni extraordinari. Acum, la final de liceu, doresc să îi încurajez toți părinții să le îndrume pașii copilașilor să aleagă ceea ce este mai bun, adică Colegiul Național «Moise Nicoara». Aș vrea să le mulțumesc distinșilor domni profesori pentru tot ceea ce au făcut, fac și vor mai face pentru a purta numele școlii pe meleaguri îndepărtate”

Gloria Olar: „Liceul a fost o provocare pentru fiecare elev care a trecut prin el. Este perioada în care minţile noastre sunt modelate și remodelate, iar aceste procese sunt foarte obositoare și crează frustrări și confuzii în mod inevitabil. Pentru fiecare absolvent, anii de liceu au trecut altcumva – mie mi s-au părut interminabili. Au trecut patru ani grei în care am plâns, am râs mult și am învăţat și mai mult. Dar acest carusel de emoţii fluctuante, vise implinte sau nu, speranţe intangibile, a fost un rău necesar. Școala m-a învăţat foarte multe lucruri despre viaţă și despre oameni. Am învăţat să fiu calculată și raţională, să nu mă dau bătută și cum să aleg oamenii în care pot să mă încred. În ciuda tuturor experienţelor neplăcute, liceul mi-a dat prilejul de a lega prietenii de durată și de a cunoaște câteva suflete extraordinar de frumoase. Pe lângă mulţi profesori care mi-au făcut zile negre și m-au descurajat, am gasit dascăli adevăraţi care dau clasă breslei lor prin dedicaţie și înţelegere omenească. Acești minunaţi profesori, care pot fi număraţi pe degetele de la o mână, reușesc să găsească și să scoată la iveală ce există mai bun în elevii lor. Ei nu își predau doar materia, ei predau viaţa. Acestora vreau să le mulţumesc din suflet pentru ajutorul acordat de-alungul anilor de liceu. Sunt mândră că am absolvit liceul la Colegiul Naţional «Moise Nicoară», nu datorită prestigiului școlii, ci datorită faptului că am avut puterea necesară să închei această provocare, dreaptă, cu zâmbetul pe buze și cu premiu pentru rezultatele obţinute”.

Patricia Batki: „A fi elevă a Colegiului National „Moise Nicoară” a fost un privilegiu. Momentul în care am cântat Gaudeamus a fost una dintre cele mai frumoase clipe din viața mea. Niciodată nu voi putea mulțumi îndeajuns profesorilor care m-au întrumat şi mi-au insuflat dragostea pentru cunoaştere pe parcursul acestor ani minunați. Doresc tuturor elevilor să se bucure de anii de liceu şi să aprecieze cât pot de mult tot ceea ce are de oferit acest colegiu de elită”.