La „Personalitati aradene”

Maestrul cofetar Ioan Gui s-a prezentat, zilele trecute, la întâlnirea cu admiratorii şi prietenii săi de la Biblioteca Judeţeană „A.D. Xenopol” din Arad, aducând cu sine dovezi de netăgăduit a unei ascensiuni profesionale pline de succes, succes clădit pe seriozitate, dăruire şi multă muncă.

În vremea debutului domniei sale, în meseria de cofetar existau clase specializate pe ramuri de alimentaţie publică la Liceul Economic arădean: bucătari, barmani, cofetari, iar meseria, ca oricare alta se fura, petrecând ore multe alături de maestru.

Dat fiind faptul că aceasta necesita migală, multă răbdare, aplecare spre detaliu şi chiar talent artistic puţini dintre elevi optau pentru cofetărie.Tânărul Ioan Gui avea pentru ea o pregătire suplimentară formată la Şcoala Populară de artă arădeană.

Şi pentru că în sala Concordia a Bibliotecii Judeţene au fost prezenţi, pe lângă mulţimea de adulti, tineri de la trei licee, care nu au avut încă şansa să viziteze Muzeul dulciurilor din casa domniei sale din Sânicolau, invitatul nostru a pregătit un film. Filmul a concentrat ani mulţi de muncă istovitoare, dar îndulcită de pasiune. Ni s-au derulat prin faţa ochilor astfel, imaginea celor 17 maeştri cofetari ai Aradului interbelic, (vechea breaslă, precum Konizdofler, Drifi, Suciu, Malca, Klementz, Rimniceanu ) maeştrii maeştrilor cofetari de azi, colegi ai sărbătoritului surprinşi în timpul lucrului, cărţi istorice cuprinzând reţete, imagini, semnături ale cofetarilor celebr, diplome şi premii alături de ustensile, maşinării de făcut prăjituri, îngheţate, bomboane: azi componente ale unui muzeu unic în ţară,

Ioan Gui a vorbit cu deosebit respect despre meseria şi înaintaşii săi, despre şcoala de cofetărie de pe vremea dintre cele două războaie mondiale, despre cea, mult inferioară, din epoca comunistă.

A amintit de multele cofetării şi laboratoare existente până mai ieri în Arad ( Libelula – singura care a supravieţuit, Tineretului, Mimoza etc.), fapt ce dădea un impuls real în a se întrece unele cu altele în diferse ocazii festive, la concursuri naţionale şi internaţionale.

Era vreamea produselor naturale, curate, numite azi bio, sănătoase, fără înlocuitori, prafuri şi materiale sintetice.

Ingredientele de bază ale unei prăjituri, ale unui tort sau a unei îngheţate erau clasicele: făină, lapte, frişca făcută din lapte, batonul de vanilie, scorţişoara, cacaua, ouăle, untul … iar de aici încolo fiecare cofetar cu îndemânarea lui în a modela frişca, marţipanul, blatul.

Cele mai spectaculoase creaţii ale maestrului au fost: torturi de mireasă, reproduceri după tablourile lui Grigorescu:Car cu boi şi Ţărăncuţa, trandafiri, ba chiar stema Republicii Socialiste România.

Cu acestea a încântat jurii, dar şi consumatori, într-o perioadă de 40 de ani de meserie.

Şi pentru a nu vorbi despre produse care se „cântăresc” obiectiv gustându-le, maestrul a oferit celor prezenţi la Biblioteca Judeţeană câte o şuhaidă marca Gui, una dintre numeroasele produse care n-au făcut rabat de la calitate, în ciuda timpului.

Putem afirma astfel, că prezenţa domnului Gui la bibliotecă a fost, fără dubiu, una deosebit de dulce!

Pentru dăruirea şi profesionalismul dovedit în practicarea meseriei sale, pentru efortul de a materializa în judeţul nostru una dintre cele mai competitive idei chiar şi pe plan european – Muzeul dulciurilor – , pentru prestigiul adus Aradului, pentru modestia specifică marilor semeni:

Respectele noastre, maestre!