Într-o lume în care tehnologia ne conectează instantaneu cu oricine, oriunde, ironia este că, uneori, ne deconectează cel mai mult de noi înșine și de cei din jur. Dependența digitală nu mai este un subiect de nișă, ci o provocare globală care redefinește modul în care trăim, lucrăm și relaționăm.
Timpul petrecut în fața ecranelor, notificările constante și tentația de a verifica „încă o dată” rețelele sociale au devenit, pentru mulți, o parte integrantă a rutinei zilnice. Dar ce impact are acest fenomen asupra echilibrului nostru mental, emoțional și social? Subiectul dependenței digitale este important deoarece influențează profund sănătatea mintală, relațiile sociale și performanța generală a indivizilor în societate.
Potrivit Science Direct, dependențele comportamentale se definesc “printr-o dorință intensă de a repeta o acțiune care fie aduce plăcere, fie este percepută ca un mijloc de a îmbunătăți starea de bine sau de a atenua o suferință personală”. Ceea ce caracterizează aceste comportamente ca fiind dependențe este dificultatea celor afectați de a renunța sau de a reduce implicarea în ele. Printre factorii care motivează aceste dependențe se numără senzația unei reduceri temporare a depresiei și anxietății, făcând astfel ca aceste comportamente să pară o soluție logică pentru a obține calmul sau fericirea.
Factorii psihologici
Dependența digitală este un fenomen complex care apare dintr-o combinație de factori psihologici, sociali, culturali și biologici. Printre factorii psihologici care favorizează dezvoltarea dependenței digitale se numără nevoia de evadare emoțională, tendința spre perfecționism, căutarea validării sociale, aprecieri, comentarii și dificultățile legate de autocontrol ce pot duce la comportamente compulsive.
În societatea modernă, utilizarea tehnologiei a devenit o normă, făcând dificilă delimitarea între un consum sănătos și unul excesiv. Totodată, rețelele sociale amplifică presiunea de a rămâne mereu conectat din teama de a nu pierde noutăți (FOMO- „fear of missing out”), iar pentru unii, refugiul în lumea digitală compensează lipsa conexiunilor autentice din viața reală.
Predispozițiile genetice și plasticitatea creierului joacă un rol important, deoarece unele persoane pot fi biologic mai predispuse la comportamente compulsive, iar expunerea prelungită la tehnologie poate remodela structura și funcționarea creierului, influențând negativ concentrarea și gestionarea timpului.
Accesul constant la internet și dispozitive mobile, presiunea culturală de a fi mereu productiv și atracția divertismentului instantaneu, precum streamingul, jocurile video sau rețelele sociale, transformă tehnologia omniprezentă într-un reflex adesea greu de controlat. Un factor deloc de neglijat este și cel tehnologic prin algoritmii personalizați care analizează preferințele utilizatorilor promovând astfel consumul excesiv, dar și prin designul captivant al aplicațiilor și platformelor digitale.
Cum se formează dependența?
Dependența începe, de obicei, cu o expunere inițială, fie din curiozitate, fie ca răspuns la o nevoie. Utilizarea tehnologiei aduce rapid recompense imediate, cum ar fi distracția, validarea socială sau accesul la informații. Treptat, aceste activități se transformă în obiceiuri cotidiene, devenind parte din rutina zilnică. Pe măsură ce obiceiul se consolidează, apare un comportament compulsiv, utilizatorul resimțind constant nevoia de a verifica telefonul sau alte dispozitive, chiar și în absența unei necesități reale. În termeni simpli, dependența digitală este atunci când simți că nu te poți opri din a verifica telefonul, rețelele sociale sau jocurile, chiar dacă știi că îți afectează viața de zi cu zi. De exemplu, ai putea neglija somnul, să te simți stresat sau anxios când nu ai acces la tehnologie sau să pierzi momente importante cu familia sau prietenii din cauza acestei utilizări excesive.
Dependența de internet nu este încă listată în cea mai recentă ediție a Manualului de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM-5). Cu toate acestea numeroase studii pot schimba acest lucru, efectele dependenței digitale asupra structurii și funcționalității creierului în timpul etapei vitale de dezvoltare (0-18 ani) sunt de o importanță imensă. Generațiile mai tinere sunt deosebit de vulnerabile, deoarece creierul lor este în dezvoltare, iar utilizarea excesivă a tehnologiei poate afecta formarea abilităților cognitive și emoționale. Efectele potențiale în structura creierului sunt atrofierea materiei cenușii în cortexul prefrontal, zona responsabilă de luarea deciziilor, controlul impulsurilor și funcțiile executive precum și la nivel insular, regiune asociată empatiei și compasiunii. Prin alterarea substanței albe sunt afectate reglarea emoțiilor, atenția și adaptabilitate cognitivă. De asemenea suprastimularea dopaminei în striat (din cauza jocurilor sau rețelelor sociale) creează comportamente asemănătoare dependenței de substanțe, reducând sensibilitatea la bucuriile naturale, precum relațiile sau realizările.
Dependența digitală determină o activitate redusă în zonele creierului responsabile de autocontrol, planificare și comportament orientat spre obiective. De asemenea este perturbată concentrarea și menținerea atenției, putând duce la afecțiuni precum ADHD. Afectarea amigdalei, care joacă un rol în procesarea emoțională, îndreaptă indivizii spre anxietate și dereglări emoționale și depresie.
Expunerea la ecran, în special noaptea, suprimă producția de melatonină, ceea ce duce la o calitate slabă a somnului. Somnul este vital pentru dezvoltarea creierului, iar perturbarea acestuia poate avea efecte în cascadă asupra memoriei, învățării și dispoziției.
Absența regulilor clare privind utilizarea dispozitivelor digitale, în special în cazul copiilor și adolescenților, poate favoriza comportamente compulsive.
Dependența digitală are efecte și asupra sănătății fizice ducând la probleme posturale (dureri de gât, de spate sau articulații), oboseală oculară, dureri de cap, oboseală generală.
Cum recunoaștem dependența digitală?
Semnele cele mai comune sunt verificarea constantă a notificărilor, pierderea noțiunii timpului online cu incapacitatea de a controla timpul petrecut folosind tehnologia, dificultăți în a te deconecta și nevoia de mai mult, simptome de sevraj când nu mai folosești, schimbări de dispoziție, continuarea comportamentului în ciuda efectelor negative cu familia, prietenii, școala și acasă.
Un aspect esențial al dependenței digitale îl reprezintă și riscurile de securitate și confidențialitate, timpul petrecut online implică deseori partajarea excesivă de date personale, ceea ce poate crește riscul de încălcare a intimității și de atacuri cibernetice.
Ca strategii de atenuare este foarte importantă educația, învățarea copiilor și adolescenților despre riscurile utilizării excesive și promovarea obiceiurilor sănătoase, stabilirea limitelor de timp pe ecran, încurajarea activității fizice, a hobby-urilor și a interacțiunii sociale. Intervențiile sociale derulate prin campaniile de conștientizare sunt esențiale pentru prevenirea dezvoltării comportamentelor adictive.
În concluzie, deși tehnologia ne apropie, ar fi bine să ne apropiem și de butonul off. În loc să lăsăm ecranele să ne consume timpul, poate ar fi momentul să ne luăm un update personal – o plimbare în aer liber, o carte bună sau o conversație care nu începe cu “Vă aud, dar nu vă văd”. Cine știe, poate că viața fără notificări e cea mai bună notificare!
Trimite articolul
X
Tuluz-Lotrec says: Am fost si mi-au zis ca nu se mai poate face nimic. O sa incerc in alta parte.
Lee says: „În concluzie, deși tehnologia ne apropie…”
De unde această concluzie?
Nu există nici un fel de apropiere în afara contactului și dialogului direct, personal.
Orice „ecran” care se interpune între două persoane e o barieră în comunicare și socializare.
Uitați-vă la oamenii din jur care nu mai știu să converseze sau au un lexic primitiv și schematic.
Lumea nu mai știe să-și exprime sentimentele sau, dimpotrivă, să și le pondereze.
Așa că, dacă-mi permiteți, concluzia e că tehnologia permite doar contacte mai facile… și atât.
