JURNAL ARĂDEAN. D-le deputat, începe campania electorală. Pe de o parte, trebuie să convingeţi electoratul, pe de alta, să contracaraţi atacurile adversarilor. Ce strategie aveţi în acest sens?
MARIUS GÖNDÖR. De când am intrat în politică am avut, tot timpul, nu doar în campanie, o singură strategie: adevărul. Să aflu adevărul despre nevoile reale ale oamenilor, pentru a încerca să îi ajut şi să spun adevărul despre ceea ce se poate realiza. În mod normal, campania electorală trebuie să fie o competiţie între idei, nu un „război” al declaraţiilor măreţe care nu se materializează niciodată, cum se întâmplă de obicei în România. Ca deputat al oamenilor din Colegiul 6, dar şi ca reprezentant al PDL în cadrul Alianţei România Dreaptă, îmi doresc ca atitudinea competitorilor să se schimbe. Pe această cale, îi provoc contracandidaţii, la dezbateri, nu doar într-un studio de televiziune, ci în faţa oamenilor din colegiu. Am propus televiziunilor să transmită în direct aceste dezbateri în prezenţa alegătorilor şi cu concursul lor. Adversarii politici ai PDL spun că noi ne ascundem în spatele unei sigle – ARD -, când, de fapt, tocmai ei înfăptuiesc acest lucru. Cei mai mulţi dintre ei mizează pe siglă, speră ca oamenii să voteze sigla în spatele căreia candidează, dând dovadă de indulgenţă faţă de persoană, pe care fie nu o cunosc deloc, fie nu o cunosc prea bine. Pentru că sistemul de vot, chiar imperfect, este uninominal, îi provoc să iasă în faţa siglelor, să demonstreze ce ştiu şi ce pot.
Nu vi se pare normal ca fiecare să vrea să candideze pe listele unui partid aflat pe val? Nu la fel a fost în 2008, când cei mai mulţi parlamentari au câştigat pe baza apartenenţei la PDL?
MARIUS GÖNDÖR. Aşa este, în bună măsură, numai că acum lucrurile stau puţin diferit. În 2008 era vorba despre un partid, nu despre un conglomerat de partide, pe care nu le unesc ideile, ci scopul. Din păcate, unul distructiv, nu constructiv.
ARA este tot un conglomerat de partide, aşa că nu văd care este diferenţa.
MARIUS GÖNDÖR. Una foarte mare! În primul rând, în Alianţa România Dreaptă s-au integrat organizaţii civice, reprezentate de oameni care nu au avut niciodată de-a face cu politica, dar care au decis că trebuie să se implice, să contribuie la schimbarea mentalităţii despre politică şi politicieni. Cu alte cuvinte, ARD s-a format pentru ceva, nu contra a ceva, cum este cazul USL. Dacă adversarii mei susţin contrariul, îi invit să răspundă la provocare, să vină în faţa oamenilor, să le explice că ei nu candidează pentru a-l da jos pe Göndör, ci pentru că ar vrea să rezolve problemele cetăţenilor din colegiul 6, să răspundă la întrebările lor.
Şi, dacă oamenii vă vor întreba de ce aţi tăiat salariile şi pensiile, ce le veţi răspunde?
MARIUS GÖNDÖR. Ca întotdeauna, le voi spune adevărul, acela că am avut de ales între a reduce salariile bugetarilor şi pensiile şi a nu le mai acorda deloc. Cei care pedalează pe acest aspect omit să spună un lucru. Şi anume, că reîntregirea salariilor şi creşterea pensiilor s-au putut face datorită programului alcătuit de fosta guvernare, pe baza bugetului fostei guvernări. Dacă îmi permiteţi, aş vrea să ilustrez situaţia de facto printr-un exemplu concret, chiar din colegiul meu. La viaductul de la Lipova s-a lucrat ani şi ani, dar cel care a tăiat panglica a fost Petre Roman. Şi în ziua de astăzi, lipovanii spun că Petre Roman le-a făcut acel pod, deşi el nu a avut nimic de-a face cu lucrările de acolo. Aşa este şi cu reîntregirea cu care se laudă actualii guvernanţi.
De unde cunoaşteţi asemenea amănunte despre podul de la Lipova?
MARIUS GÖNDÖR. Cunoşteam multe lucruri despre colegiul meu cu mult înainte de a intra în politică, iar atunci când am decis să candidez pe colegiul 6 am făcut-o tocmai pentru că ştiam ce înseamnă acel colegiu, ce nevoi urgente are. Vreau, nu vreau, mă faceţi să dau din casă, cum se spune. Încă din vremea când eram cel mai tânăr candidat la Primăria Aradului aveam în gând să refac legătura între Arad şi Lipova, pe Mureş. Poate nu ştiţi că pe vremea turcilor la Lipova se aducea, pe Mureş, sarea. Refacerea drumului sării, ca traseu turistic, este un proiect la care nu am renunţat niciodată, dar nu l-am pus pe tapet până acum pentru că implică nişte costuri enorme. Acum, însă, sunt semne că se poate realiza pe fonduri europene, iar implicarea mea va fi totală.
Vă place să vă intitulaţi deputat al Văii Mureşului, dar ce puteţi să faceţi dacă partidul dumneavoastră are alte priorităţi şi vă cere să votaţi pentru alocarea unor fonduri altor judeţe?
MARIUS GÖNDÖR. Conform Constituţiei, nu există vot imperativ, niciun partid nu îţi poate dicta cum să votezi, o faci conform propriei conştiinţe. Atenţie, însă, nu ai voie să votezi contra programului şi doctrinei pe baza cărora ai fost ales. Aici ar putea să încapă multe discuţii şi speculaţii pe tema interzicerii traseismului politic, dar nu cred că ar fi locul şi momentul. Revenind, însă, la vot, uninominal, cum am spus, eşti obligat să faci tot posibilul ca oamenii care te-au ales să aibă câştig de cauză. Cum aş putea să accept ca liderul grupului parlamentar să îmi impună, de exemplu, să votez un amendament prin care se alocă fonduri pentru o investiţie de utilitate discutabilă într-un judeţ reprezentat de către nu ştiu ce şef al partidului, tăindu-se fondurile necesare reabilitării unei şcoli, unui muzeu, unei clădiri monument istoric, din Lipova sau dintr-o altă localitate a colegiului, a judeţului? Nu este vorba doar despre patriotism local, despre promisiunile făcute celor care te-au ales, ci despre abordarea în mod obiectiv a priorităţilor. Cum aş putea să accept ca partidul meu să pună în balanţă o fântână arteziană sofisticată, pe care un lider vrea să o construiască în oraşul lui de baştină, cu asigurarea unui mijloc de transport pentru copiii care merg la şcoală în altă localitate, prin zăpadă şi frig de îngheaţă pietrele?
Au mai spus şi alţii aşa, dar, la o adică, au votat cum le-au cerut şefii. Nu vorbesc aici de un singur partid, ci de toate.
MARIUS GÖNDÖR. Nu este şi nici nu va fi cazul meu, indiferent că Alianţa România Dreaptă va fi la putere sau în opoziţie. Experienţa unui mandat mi-a arătat că politicienii corupţi, făţarnici, al căror scop este doar de a câştiga oricât şi din orice, sunt transpartidici. Că sunt la guvernare sau în opoziţie, ştiu exact cum să procedeze, pe ce pedale să apese, ce sfori trebuie să tragă. Sunt sătul până peste cap de acest tip de policieni, care zâmbesc și sunt aproape de oameni doar dacă sunt filmaţi sau fotografiaţi, pe când, în realitate, dispreţuiesc totul şi pe toţi, cu excepţia propriei persoane. Sunt sătul de politicieni atoateştiutori şi paranoici, însă, poate tocmai de aceea, experţi în manipularea voturilor. Nu cred şi nimeni nu ar trebui să creadă în oameni politici, pe care activitatea lor nu-i recomandă cu nimic, dar, ascunşi în spatele unor sigle, acum mai ales, că vin alegerile, se dau „balene în lighean”. Cu siguranţă, vom vedea, pentru a nu ştiu câta oară, că nici măcar apă nu era în lighean.
„Nu cred şi nimeni nu ar trebui să creadă în oameni politici, pe care activitatea lor nu-i recomandă cu nimic”
Citiți principiile noastre de moderare aici!