Subiectul pe care istoricul arădean Antoniu Martin îl abordează în cartea „Masoneria explicată profanilor” este unul fascinant şi controversat totodată. Despre francmasonerie s-a scris din multiple perspective: de la abordări istorice, la prezentarea simbolisticii acesteia, până la relaţia acestei societăţi iniţiatice cu politicul şi socialul. Adepţii teoriilor conspiraţiei pun pe seama masoneriei multe dintre evenimentele care s-au petrecut în istoria umanităţii.
Antoniu Martin vine în faţa publicului cititor cu o veritabilă provocare, oferindu-i, atât cât este posibil la nivelul unei cărţi, o abordare integrativă asupra fenomenului masonic. Cum aprecia Oreste Teodorescu, semnatarul prefeţei acestui volum, Antoniu Martin „îşi poartă cititorii pe treptele iniţierii, până la dezideratele fundamentale ale francmasoneriei, care ţin de guvernanţa globală”, pentru autor tripticul masonic cel mai important şi singurul valabil în orice epocă fiind formula: „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Deviza, sub care a stat revoluţia franceză de la 1789, este explicată exemplar de către istoricul Antoniu Martin: „La ce se referă aceasta mai exact? Evident nu poate fi vorba despre un egalitarism de tip comunist, utopic, deoarece fiecare persoană este unică în felul ei. Principiul egalităţii trebuie înţeles din perspectivă simbolică, esoterică: în faţa unor realităţi imuabile, precum viaţa şi moartea, suntem toţi egali, indiferent de statutul socio – profesional pe care îl deţinem”.
Cum se arată în volum, francmasoneria este o constantă istorică, plămădită în laboratoarele teologiei iudaice şi înnobilată de sensul Revelaţiei Creştine. Ar fi o mare greşeală însă, atrage atenţia Antoniu Martin, să confundăm masoneria cu vreo religie, cu un cult sau vreo sectă religioasă, cum o fac cei mai mulţi dintre noi. Iată cum explică autorul acest fapt: „Multă lume este tentată să asocieze fraternitatea cu o religie şi pentru că masoneria a preluat în ritualistica sa elemente din toate marile religii ale lumii. Acest lucru trebuie privit exclusiv ca o încercare de a furniza membrilor un univers spiritual cât mai divers, mijloace cât mai variate de căutare a adevărului”. De aceea, subliniază Antoniu Martin, lojile masonice au grupat şi grupează oameni de diverse religii şi confesiuni, cu condiţia să manifeste toleranţă unii faţă de alţii. Astfel, dacă cineva a intrat în masonerie ortodox, nimeni nu îi va schimba confesiunea şi nici nu îl va influenţa în acest sens.
Un capitol extrem de interesant şi fascinant din acest volum îl reprezintă „Speculativ şi operativ în masonerie: cazul Aradului”. Aici, istoricul Antoniu Martin expune pe larg, într-o manieră documentată, apariţia şi cristalizarea lojilor masonice în a doua jumătate a secolului nouăsprezece în oraşul nostru: lojile „Szecheny” şi „Fraternitas”, iar mai apoi loja „Concordia”. Aceasta din urmă, fondată la 1888, a influenţat întreaga viaţă socială, culturală şi filantropică a Aradului până la primul război mondial. Oraşul datorează lojii respective templul masonic în stil neogrec, inaugurat în 1905, băile publice, case de ajutor pentru săraci, instituţia caritabilă „Pâinea Gratuită”, case de sprijin pentru servitori, pentru femeile sărace, burse de studiu pentru copii talentaţi, şcoala de arte şi meserii etc. De subliniat faptul că între loja amintită şi comunitatea arădeană s-a stabilit un parteneriat nescris, care a funcţionat remarcabil: când banii pe care îi acorda loja pentru un proiect nu erau suficienţi, arădenii contribuiau prin subscripţie publică.
O lume esoterică
Volumul istoricului Antoniu Martin ne poartă într-o lume plină de simboluri, o lume esoterică, fără însă a neglija aspectele realităţii contemporane, în care valorile plurale, toleranţa şi dialogul sunt tot mai mult puse sub semnul întrebării, autorul fiind însă convins că masoneria dispune de „resursele intelectuale, morale, spirituale şi civice” capabile să alimenteze permanent democraţia.
Citiți principiile noastre de moderare aici!