ARAD. Infectările cu noul coronavirus sunt tot mai multe, iar printre pacienți se numără și cadre medicale. Dr. Zeno Moldovan, fost șef al Secției Chirurgie Ortopedie Pediatrică, după ce timp de 46 de ani a salvat vieți la Spitalul Clinic Județean Arad, acum se află printre pacienții internați la Spitalul TBC.

„Sunt între colegi și prieteni”

„Da, sunt bolnav cu Covid și am și comorbidități. Mare parte a vieții mele am fost obișnuit să salvez vieți. Astăzi, viața mea este în mâinile altor doctori. Dar nu îmi este frică. Sunt internat la spitalul din Grădiște, pe secția coordonată de dr. Dana Olar pe care o cunosc de mai bine de 30 de ani. Sunt între mulți colegi vechi, prieteni de peste 30 de ani, chiar rude! Am încredere în ei și știu că de la medici, asistente, infirmiere, brancardieri și până la registratorul medical, toţi fac tot posibilul pentru a ne ajuta să ne vindecăm. Este o perioadă grea, fie că ești cadru medical, fie că ești pacient. Ca medic faci tot posibilul să salvezi pacientul, iar ca pacient – diagnosticat cu COVID-19 – te gândești dacă te vei vindeca, ținând cont că sunt atâția oameni care fac forme grave de boală”, explică dr. Zeno Moldovan.

„Sunt îngrijit cu drag”

În ceea ce privește modul în care este tratat, dr. Zeno Moldovan spune: „Au afirmat unii că aș fi zis că sunt nemulțumit de modul în care sunt tratat aici – total greșit! Am tot respectul pentru cadrele medicale! Sunt îngrijit cu drag, amical, profesionist. Ce pot să le reproșez acestor oameni minunați care, din martie, aproape zilnic îmbracă costumele de astronauți și vin la patul bolnavului? Oare câți dintre noi înțelegem riscurile la care se expun și eforturile pe care le depun pentru a ne îngriji? Poate ne dorim să intre mai des la noi în saloane? E posibil, însă să nu uităm că nu au pacienți doar într-un singur salon. Sunt și alți semeni de-ai noștri care suferă și au nevoie de îngrijire medicală. Gândiți-vă la infirmierele care zilnic îi schimbă, de două – trei ori, pe pacienții care au nevoie de scutece – unul aflat chiar lângă patul meu. Este ușor să vorbim, să aruncăm cu noroi în alții însă, credeți-mă, nu este ușor să fim în locul lor. Unii dintre ei s-au infectat – s-au vindecat și s-au întors să trateze alți bolnavi. Vreau să le mulțumesc tuturor pentru că sunt alături de noi și pentru că ne dau încredere că vom trece cu bine peste acest virus cumplit.”