„M-a tulburat contrastul dintre ceea ce a construit și felul în care a sfârșit”, spune autoarea.

„A creat simbolurile unui oraș, iar în ultimele luni de viață trăia marginalizat, aproape invizibil, cu puține resurse și fără sprijin.”

Formare intelectuală între Arad, Viena și Zürich
Dida Codreanu s-a născut și a crescut la Arad. Studiile au dus-o mai întâi la Viena, iar ulterior în Elveția. În prezent, locuiește la Zürich, unde lucrează în domeniul juridic.

„Numele meu real este Laura Codreanu, dar ca scriitoare folosesc numele Dida Codreanu. Pentru mine există o diferență între identitatea administrativă și identitatea artistică — una funcționează în realul pragmatic, cealaltă în spațiul creației.”

Ultimii ani ai arhitectului
Piesa scrisă de Dida Codreanu nu urmărește cronologia unei cariere sau lista de realizări, ci un interval precis și dureros din viața lui Szantay: ultimele săptămâni. Decorul este unic: o cameră modestă, încăperea în care familia a ajuns să locuiască după confiscarea casei. Spațiul devine, treptat, simbol: închis, limitat, fără perspectivă — un contrast cu amploarea clădirilor proiectate de arhitect în tinerețe.
„Piesa începe puțin înainte de declanșarea grevei foamei a fiicei celei mari și se termină puțin după moartea ei”, explică autoarea.

„Iar această moarte nu e doar tragedia unei familii, ci rezultatul unui mecanism social și politic al epocii.”

Fiicele arhitectului, din cauza originii familiei, nu aveau dreptul să se angajeze. Sprijinul instituțional era restricționat, iar accesul la cantina săracilor — interzis.

„Una dintre fiice, aflată deja într-o stare de sănătate fragilă, a recurs la greva foamei ca ultim gest de a atrage atenția asupra situației lor. A murit în urma acestei decizii. Când am aflat acest detaliu, am simțit că cineva trebuie să spună povestea.”

Posibilitatea unei premiere la Arad
Există deja discuții cu Teatrul Clasic „Ioan Slavici”.

„Am vorbit cu directorul teatrului. Există interes, însă implementarea depinde de finanțare și de programul instituției. Dacă se va juca undeva, cred că Aradul este locul firesc.”

Pentru autoare, montarea ar avea valoarea unui arc simbolic.

„Este povestea orașului, nu doar a unui om. Și cred că ar trebui spusă aici, în fața oamenilor care trec zilnic pe lângă clădirile lui fără să știe cine le-a creat.”

Între literatură și memorie
Dida Codreanu a scris anterior o comedie jucată la București, într-un teatru independent. Tonul noii piese este însă radical diferit.

„Nu am vrut să scriu un document — am vrut să scriu o viață. Și viețile reale sunt amestecate: lumină, succes, tăcere, declin, demnitate.”