Închiderea dutyfree-urilor din punctele de trecere ale fontierei arădene a constituit, se spune, o adevărată lovitură pentru vameşii arădeni. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, cornul abundenţei în vămile arădene a fost închis iar traficul cu ţigări, care era până atunci înfloritor, aşijderea. Dutyfree-urile gemeau de ţigări, cafea şi whiskey, iar vameşii erau pe deplin mulţumiţi de job-ul lor.
Nădlacul era un fel de… Moraviţa acum. Odată cu desfiinţarea vămii, vameşii arădeni au migrat către puncte de frontieră mai bune . Mai exact, spre frontiera cu Serbia, la Moraviţa. Semnalele trase de diferiţi şefi de structuri ale statului legate de afacerile de aici, cu ţigări, nu au schimbat cu nimic situaţia de la frontiera cu Serbia. O dovedeşte şi cazul mai multor foşti şefi de tură (la Turnu, de exemplu), sau foşti şefi de punct vamal care au schimbat fotoliile de şefi pentru cele de simpli lucrători la Moraviţa. La finele lui 2009 ei au urmat exemplu colegilor care au optat din timp pentru Moraviţa.
Motivele?
De ce ai renunţa la postul de şef de tură la vamă, la Turnu, pentru cel de simplu lucrător la Moraviţa, judeţul Timiş? De ce să faci naveta 115 kilometri Arad-Moraviţa în condiţiile în care lucrezi 12 cu 24 sau 12 cu 48? Transferul e, se pare, rentabil, chiar şi pe o funcţie mai mică, pentru că altfel exemplul primilor vameşi arădeni transferaţi la Moraviţa nu ar fi fost urmat şi de alţii, la cerere.
Câteva semnale trase
Câteva semnale legate de interesul crescut al vameşilor au fost trase de câteva ori de oficialităţi din Timişoara şi mai apoi de cele din Bucureşti, care ridicau problema disponibilităţii vameşilor faţă de drumurile lungi până la lucru. În pofida acestui fapt, ultimele transferuri arădene către Moraviţa au avut loc de curând.
I.C.
Citiți principiile noastre de moderare aici!