ARAD. Mai înainte ca în biserici să se așeze icoana praznicului și cu mult timp înaintea oficiului liturgic, taina sărbătorii Nașterii Domnului se revelează scăldată într-o uriașă risipă de lumini și culori, în ghirlande de văpăi sărbătorești întinse în vitrine, pe stâlpi sau în copaci, în balcoane sau pe acoperișul clădirilor, în bradul împodobit. Ca și odinioară, și astăzi tradițiile, datinile și obiceiurile de Crăciun sunt puternice, generoase și…atât de comerciale. Chiar așa fiind, colindele cântate în săli de concerte sau pe modeste scene, la fereastră, în seara de ajun, îl vestesc pe Dumneze-Pruncul, ,,Care, pentru noi și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și s-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și s-a făcut Om”. În credință și datină, copiii sunt, la Crăciun, înaintemergători preoților și ritualurilor liturgice și, poate, cei mai autentici ambasadori ai veșnicului Betleem. Astăzi puține mai sunt colindele deprinse de aceștia de la cei vârstnici – care nu le mai știu, sau nu le-au știut vreodată -, dar copiii învață să colinde la școală, la biserică, unii de la alții sau… de pe internet. De aceea nu toate colindele sunt autentice, purcese din fața altarului și deprinse din cântările stranei. Totuși, cântate, fie de copii, fie de cei mari, colindele, alături de corola de lumini, ne introduc în fiecare an în atmosfera tainică de Crăciun, surprinsă inegalabil de către poetul nepereche, Mihai Eminescu: „Colinde, colinde! / E vremea colindelor,/ Când gheața se-ntinde/ Asemeni oglinzilor / Și tremură brazii/ mișcând rămurelele,/ Căci noaptea de azi-i/ Când scânteie stelele./ Se bucură copiii/ Copiii și fetele,/ De dragul Mariei/ Își piaptănă pletele,/ De dragul Mariei/ Ș-a Mântuitorului/ Lucește pe cer/ O stea călătorului”.
Cuvântul ,,Crăciun” este înrudit cu termenul latin „creaţio” din limba latină cultă. În acest fel a înţeles poporul român ,,Crăciunul”, ca o creaţie pentru că Naşterea Mântuitorului este unică şi nouă prin ea însăşi. Coboară Dumnezeu în lume pentru a rezidi lumea. Aceasta este Taina Crăciunului, începutul unei noi creaţii prin Adam cel nou. Pruncul, ,,mititel, înfăşețel/ în scutec de bumbăcel” vine din nou la cumpăna dintre ani apropiindu-ne de raiul ceresc. Iisus Hristos se naşte pentru fiecare dintre noi în micuţa peşteră din Bethleem spre împăcarea noastră cu Dumnezeu-Mielul care va ridica păcatul lumii. În acea noapte feerică plutea misterul aşteptării. Îngerii din cer încep să cânte spre uimirea păstorilor şi a celor din împrejurimi: ,,Mărire întru cei de sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voire.”(Luca 2, 11). Cei trei magi de la răsărit aduc Pruncului nou născut aur smirnă şi tămâie. Aşa cum steaua a condus pe cei trei magi la Bethhleem, colindele noastre ne conduc prin credinţă şi viaţă curată spre acelaşi Iisus Mintuitorul, prin colind fiecare ajungem să devenim vestitori ai Naşterii lui Hristos, Lumina Bucuriei Divine.
Fie ca sărbătoarea Nașterii Domnului să reverse belșug de binecuvântare și bucurie în fieacare casă, în fiecare suflet, iar anul nou 2014, care se apropie, să ne fie aducător de speranțe și de realizări spre folos, prilej de bucurie sufletească, de pace și mântuire.
Bucurie mare
„Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi peste tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca 2, 10-11)
Citiți principiile noastre de moderare aici!