Se poate să fie meritul Jurnal arădean/Aradon şi a nenumăratelor articole despre şantierul ruşinii de pe Nicoale Grigorescu care practic a blocat parțial sau total circulația pe lângă Tribunalul Arad și a îngreunat și uneori blocat total accesul spre Bulevardul Revoluției, pentru că muncitorii s-au întors pe şantier. Adică pe o stradă care, după lucrările de introducere a gazului, a rămas cu gropi de netrecut. Şi au început să astupe gropile după luni întregi de slalom printre cratere.

Vă readucem aminte că firma contractată de E-On Distribuție, pentru a aduce asfaltul la starea inițială, a fost amendată deja de trei ori de către Primăria Arad pentru că nu a onorat comanda şi pentru că strada a rămas de necirculat, ultima amendă fiind dată la sfârșitul lui noiembrie pentru că asfaltul nu a fost adus la starea inițială.

Problema rămâne

Ne bucurăm că am reuşit să-i mobilizăm pe muncitori şi pe patronii lor, dar, chiar și după ce acești muncitori vor „aduce asfaltul la starea inițială”, strada va arăta tot ca după bombardament. Vom avea, din nou, parte de o lucrare made în România. Pentru că, aşa cum se întâmplă mereu la noi, pe de o parte, Primăria vine şi reabilitează străzile, iar, după ce asfaltul proaspăt este turnat, vin societățile de utilităţi și sparg strada pentru lucrări. Iar după ce execută lucrările care taie atât pe lat, cât și pe lung strada, aceasta nu mai este reabilitată în întregime, ci doar peticită, în stil, desigur, românesc.

Despre realitate

În actele Palatului Administrativ, multe străzi sunt bifate ca fiind reabilitate și bune, dar, în realitate, acestea sunt brăzdate de șanțuri, denivelări, gropi, ba chiar, unele cazuri, de pământ, nisip, pietre și mult noroi când plouă. Şi e nevoie, tot din păcate, mai apoi, de ani buni pentru ca o stradă reabilitată și spartă după doar câteva luni să mai reintre în atenția Primăriei Arad pentru a fi reabilitată din nou.