Provenit dintr-o familie înstărită din comuna Ghioroc, cu numele originar Stanu, face liceul la Arad, fiind înscris cu numele maghiarizat Sztánovics. Studiază apoi Dreptul la Viena şi Budapesta, unde-şi schimbă definitiv numele în Stănescu, pentru a-şi afirma originea naţională românească.

Practică avocatura la Arad, se înscrie în Partidul Naţional Român şi este ales deputat în Dieta de la Budapesta în două mandate, militând consecvent pentru drepturile românilor asupriţi şi reuşind să impună limba română ca limbă oficială în comitatul Arad. „În biroul avocaţial al lui Stănescu din Arad, contrar politicii guvernului, actele se emit şi în limba română, multe din ele fiind din această cauză respinse de justiţie şi de notarii unguri. A fost nevoie de intervenţii hotărâte şi repetate în Dieta budapestană pentru ca limba română să fie recunoscută ca limbă oficială în comitat”, spune Ioan Slavici în scrierile sale.

Pe plan literar, Mircea V. Stănescu se face cunoscut prin culegeri de folclor, publică mai multe volume de poezii şi proză, apoi înfiinţează câteva publicaţii satirice, fiind considerat întemeietorul presei satirice din Ardeal. De cele mai multe ori, satira lui era îndreptată împotriva nedreptăţilor sociale şi naţionale din Monarhia dualistă habsburgică, atrăgându-şi astfel opresiunea autorităţilor austro-ungare.

A trecut în nefiinţă în anul 1888, la doar 47 de ani.

Un bust şi o stradă

Arădenii îi păstrează cu cinste memoria. Prin strădania lui Ştefan Cicio-Pop, un bust al lui Mircea Stănescu a fost dezvelit în anul 1938, cu ocazia semicentenarului morţii, iar o stradă din centrul municipiului poartă numele său.