Afaceri urat mirositoare

ARAD. 10.000 de tone de dejecţii scoase din canalizarea Aradului sunt numite elegant nămol. Dar emană o duhoare pentru care cu greu ai putea să găseşti un sinonim mai elegant. Toate se află în ograda Companiei de apă. Nu a fost nicio problemă până acum o lună. De prin aprilie, mirosul emanat de nămolul tratat de Companie ajunge în apartamentele, casele şi vilele locuitorilor din vecinătatea noii staţii de epurare plătită scump cu bani europeni. Dacă am aminti că tocmai din pricina acestei staţii şi a costurilor de realizare a ei arădenii suportă o scumpire a taxelor la apă şi canalizare din trei în trei luni, tabloul e aproape complet. Mai pui şi disperarea celor care locuiesc în vecinătatea (chiar îndepărtată, toată zona Pârneava) staţiei aparţinând Companiei, care de o lună s-au baricadat în case pentru că afară aerul e de nerespirat, şi faptul că problema nu are încă rezolvare şi poţi, cât de cât, să-ţi imaginezi drama prin care trec proprietarii şi chiriaşii de imobile din zonă.

Pentru că, cel puţin trei zile pe săptămână, arădenii de aici au impresia că trăiesc într-un prister. Şi pentru că de o lună situaţia se repetă cu regularitate, s-au depus plângeri peste tot: de la instituţiile de mediu din Arad, Poliţie şi Primărie, până la Jurnal arădean şi www.aradon.ro.

Cine se face vinovat de aerul irespirabil a fost uşor de identificat de către responsabilii de mediu, dar de sancţiuni nici nu s-a pus problema, cel puţin nu încă, pentru că nimeni nu are soluţii pentru dejecţiile adunate cu tonele la staţia de epurare şi scoase pe paturi de uscare, în aerul liber respirat de arădeni.

Cât va mai dura calvarul arădenilor din vecinătatea noii staţii de epurare a Aradului? Greu de anticipat. Cert este că rezolvarea nu va veni în curând. Responsabilii de aerul irespirabil tac. Nu sunt de găsit. La Compania de apă, nimeni dintre cei responsabili nu a dorit să vorbească cu noi pe temă. Fie nu au răspuns la telefoane, fie au precizat că subiectul nu intră în sfera lor de competenţă sau că nu mai au atribuţii în domeniu. Iar la Biroul de mediu şi calitate al Companiei nu poţi ajunge prin intermediul centralei.

Ce s-a făcut până acum?

Cât de vinovaţi sunt cei de la Compania de apă pentru poluarea mediului? Dincolo de faptul că dejecţiile, mai exact nămolul, le aparţine şi că nu s-au gândit până acum să găsească o modalitate de a scăpa de el, ci l-au tot adunat? Dincolo de faptul că soluţia aplicată acum un an a căzut (din informaţiile noastre, nămolul era dus la CET Arad şi pus pe halda de steril, dar Compania a decis că dejecţiile ar trebui să le aducă bani de două ori şi au cerut un preţ şoc celor de la CET, fapt care i-a determinat pe aceştia din urmă să aleagă o soluţie mai ieftină pentru „domolirea haldei”)? Dincolo de faptul că, până la sesizări, nimeni de aici nu pare să se fi gândit că ar trebui să înceapă totuşi căutarea de soluţii pentru eliminarea mirosurilor? Dincolo de faptul că, din informaţiile primite de la sursele noastre, staţia de epurare a companiei e plină în proporţie de peste 94% şi că, în curând, nu va mai fi loc de nămol? Rămâne să decideţi voi, cititorii noştri, şi cei care au în grijă mediul şi sănătatea arădenilor care plătesc pe zi ce trece tot mai scump apa şi canalizarea.

Pentru că factorii de decizie pe acest subiect urât mirositor ne-au amânat cu părerile până marţi, când toţi cei responsabili – pornind de la Compania de apă, continuând cu Garda de Mediu şi Agenţia de Mediu şi finalizând cu Primăria Arad şi Prefectura – se vor întâlni pentru a căuta soluţii pentru a scăpa de nămol, vă vom prezenta noi situaţia, aşa cum am înţeles-o.

Tratamente diferite

Până acum o lună, când au început problemele de poluare, Compania de Apă trata nămolul cu polimeri şi îl punea pe paturile de uscare. De când investiţia în noua staţie a fost finalizată în totalitate, tratarea nămolului se face altfel: cu var, după care ajunge din nou pe paturile de uscare. Doar că paturile de uscare sunt pline ochi iar cineva ar trebui să le golească. Dar unde?

Trei variante ar fi posibile în acest caz, dar se pare că niciuna nu poate fi aplicată în cazul Arad. Nămolul ar putea fi depozitat la groapa de gunoi a Aradului, dacă ar avea o umiditate de sub 60%, dar nu are, gradul de umiditate fiind mult mai ridicat. O a doua variantă ar fi folosirea lui în agricultură. Cu condiţia ca acesta să fie declarat bun pentru agricultură şi cu o altă condiţie: ca cineva chiar să-l vrea. Dar chiar şi cu cele două condiţii îndeplinite, nămolul ar putea fi luat de agricultori doar în toamnă, pe post de îngrăşământ. Cea de a treia soluţie, probabil cea mai costisitoare, ar fi ca aceste dejecţii tratate să fie considerate deşeuri periculoase şi să fie trimse firmelor care se ocupă cu eliminarea acestora prin proceduri specifice. Dar nu sunt, încă, considerate deşeuri periculoase, aşa că soluţiile s-au epuizat. Altele ar trebui găsite, iar marţi acestea, se spune, vor fi căutate.

Cu geamurile închise

Până marţi, locuitorii din vecinătatea mai mult sau mai puţin apropiată a noii staţii de epurare a Aradului, ridicată pe spatele arădenilor, sunt sfătuiţi, de noi, să stea cu geamurile închise. Afară va fi tot de nerespirat. Mai ales în zilele, multe, din timpul săptămânii, când, printr-un proces tehnologic folosit de Compania de apă, se încearcă grăbirea procesului de uscare a nămolului scos din canalizarea oraşului de luni bune.