ARAD. În timp ce, de zeci de ani, trendul european este acela de a restaura monumentele istorice vechi, la noi se întâmplă exact invers. O firmă care a întocmit Documentația de avizare a lucrărilor de intervenție la cuptorul de topit minereu de fier din satul Zimbru, comuna Gurahonţ, a stabilit că, pentru ca acest monument să fie pus în valoare, el trebuie… dărâmat. Iar, în loc, vom săpa şanţuri şi vom planta flori, pentru ca zona să devină atractivă pentru turişti. În plus, vor fi tăiate şi buruienile aflate în apropierea cuptorului. Din păcate, nu este vreo glumă proastă, ci chiar un document oficial care va fi supus votului consilierilor judeţeni în şedinţa Consiliului Judeţean Arad din data de 9 ianuarie. Şi, după ce vor fi executate toate lucrările gândite pentru amenajarea acestei zone, partea care va mai rămâne din cuptor va fi „o acceptare simbolică a istoriei monumentului cu un puternic rol didactic și demonstrativ”. Practic, nu vom mai vedea mare lucru din vechiul cuptor, dar vom accepta că acolo a existat un cuptor de topit minereu de fier. Iar suma estimată că va fi plătită pentru dărâmarea cuptorului, săparea şanţului şi plantarea florilor este de peste două milioane de lei, adică peste 400.000 de euro.

Din documente

Redăm, mai jos, concluziile trase de către cei care au întocmit documentaţia pentru punerea în valoare a cuptorului. Avertizăm cititorii asupra faptului că urmează un text scris într-un pur limbaj de lemn, dar în spatele cuvintelor multe se ascund intenţii mici şi realizări şi mai mici, toate plătite cu bani mulţi:

„Având în vedere precaritatea materialelor informative legate de starea inițială a cuptorului (reconstituirea anterioară a dislocărilor s-a făcut prin analogii cu structuri similare), dar și principiile de restaurare și tendințele recente în domeniu, se recomandă următoarele:

*desfacerea de sus în jos a elementelor din structura cuptorului, care prezintă pericol de prăbușire și eliminarea vegetației invazive, respectiv a zonelor colmatate și a molozului;

*reconstituirea minimală a structurii din piatră a cuptorului cu marcarea zonei de intervenție pentru tivirea zonei surpate. Aceasta nu se va reconstitui în totalitate, ci va rămâne ca o secțiune scara 1:1 și ca o acceptare simbolică a istoriei monumentului cu un puternic rol didactic și demonstrativ;

*sistematizarea terenului și decaparea acestuia pentru a elimina speciile invazive;

*realizarea unui canal cu secțiune și adâncime variabilă, înierbat și cu debleul plantat cu iris, plantă autohtonă, a cărei flori, prin colorit duce cu gândul la apă și care vine ca un element de accent și atenționare;

*realizarea a două traversări ale canalului: în zona cu adâncime maximă de 40 cm se va monta securizat lupa de fontă recuperată de localnici de pe sit, iar în zonele cu adâncime mai mare de până la 70 cm se va monta un pod metalic al cărui plan de călcare va fi inscripționat cu informații privind rețeaua hidrologică din zonă și utilizarea ei în procesul tehnologic;

*marcarea laturii surpate cu piatră recuperată din lucrările asupra furnalului;

*tratarea planului de călcare din jurul furnalului cu zgură de fier ca sugestie a materiei prime utilizate în timpul exploatării;

*realizarea unui terasament de cale ferată forestieră pe latura vestică spre drumul ce duce la rezervația naturală Dosul Laurului, pe care se va amplasa un vagonet cu o siluetă umană stilizată;

*amplasarea unei machete metalice a sitului în secolul al XIX-lea, astfel încât vizitatorul să poată înțelege furnalul în contextul original”.