Este de notorietate faptul că monumentele istorice ale municipiului nostru, cele care conferă greutatea unui oraș boem, cu tradiție și valori istorice inestimabile, cad sub propria lor greutate. Ne-am propus să încercăm să le salvăm, prezentându-le măcar istoria.

Unii dintre partizanii care luptă necontenit (parcă cu morile de vânt) pentru a proteja uluitoarele monumente istorice ale Aradului și pentru a le conserva sunt cei de la Asociația Pro Urbe, prin neobositul Bujor Buda. Din informațiile culese și expuse pe site-ul posturi.wordpress.com, la un singur click ni se dezvăluie istoria așa cum ne-au lăsat-o strămoșii noștri. Iubitorii de frumos care au schimbat fața centrului vechi. Noi am trecut peste ele, degradându-le doar.

Astăzi vă invităm să vedeți imobilul situat la numărul 40, pe Bulevardul Revoluției, construit în 1909 și care a fost catalogat ca monument istoric. Ca și celelalte clădiri lăsate în paragină, nici aceasta nu face excepție de la „regulă”. Pereții sunt scorojiți de vreme, tencuiala în multe locuri este căzută, lăsând loc cărămizilor să se etaleze cu nonșalanță, ornamentele sunt într-o stare avansată de degradare, igrasia pare să fi pus stăpânire de multă vreme pe pereții casei. Să nu mai vorbim de roletele rupte și cu vopseaua scorojită ce par contemporane mai degrabă cu Gheorghe Gheorghiu Dej decât cu vremurile noastre. Mai mult, hidosul și kitsch-ul par să fie la ele acasă atunci când ne uităm la această clădire. O grămade de cabluri atârnă pe mai toată fațada clădirii ce are frontul stradal la cea mai importantă stradă a municipiului, iar băieții de la gaz nu au iertat nici acest monument istoric care, la fel ca și clădirile monument de la numerele 18 și 20 de pe strada Elena Ghiba Birta, au o cutie de gaz trosnită exact sub pancarta care indică faptul că această clădire este, de fapt, un monument istoric.