Si totusi…Dalboset – locul de nastere al regretatului profesor si pedagog aradean, Petru Jurita sau Armenis – locul de bastina al cunoscutului scriitor , devenit aradean, Florin Banescu (acestea fiind situate in Tara Almajului, denumire capatata dupa Muntii cu acelasi nume, fara nici o localitate urbana, doar Bozovici este satul animat de priceperea oamenilor, gospodarii celorlalte sate disipite printre ogoare si sosele neindicate decat de cate o curba inspaimantatoare semnca si ape poate veni oricand sa ne spele fata cuprinsa de emotie, imbiindu-ne cu produse treditionale-miere, branza, rachie, fructe…) Si totusi…ajungand la Sopotu Vechi – comuna Dalboset aveam sa simtim ca suntem, si la proprius și la figurat in inima unui sat si a unor oameni ai muntilor, scaldati de Cheile Nerei dar si de bunatatea Satului Patriarhal. Aici a venit ca dacal si nu s-a mai intors acasa domnul Gheorghe Rancu (si, ca sa nu-si uite radacinile care l-au reasezat la munte, din Campia Aradeana si-a luat un nume – Bodrog, locul sau de nastere si sa ii fie aproape maicutei care locuieste la Fenac.)
Am fost pentru o vreme si Gugulani (oameni ai Muntilor Godeanu, cu varful Gugu-gugulanii fiind oameni falosi, mandri si batosi, nu doar de Rezervatia Mulinologica de la Rudaria ci de faptul ca numele lor ar insemna, in dialectul aroman-ciuperca cu palarie rosie sau femeia gugulana ar fi una prea aratoasa si faloasa)
Cand am fot primiti la usa Muzeului de Acasa , parca si Cerul s-a oprit iar domnul Rancu si-a inceput frumoasa Poveste de Viata–Am venit pentru o luna si am stat o viata…aici e bine, unde ma simt bine! Si fiul dr. Dacian mi-a calcat pe urme (fiind specialist in Istorie romana-coordonator al Programului la care am fost invitati-Sarbatoarea Muzeelor satesti, a cincea editie).
Exponatele, dispuse in patru incaperi, fascineaza privirile si scormonesc in adancul vemurilor, iar pe frontispiciul casei scrie , zambind, parca -Colectia privata de etnografie-Almajul.
Dar nu este doar etnografie!Aici sunt adevarate colectii de Gospodarii taranesti, aranjate pe mederii si ndeletniciri specifice, aici am vazut Istoria Prmului Razboi Mondial..care a calatorit recent s la Arad, aici am vazut peste saizeci de icoane pe sticla adunate de ciobanii locuriloe, aici putem admira o Istorie Vie ce nu se poate descrie in putine cuvinte.
De o modestie rara, domnul Rancu a imprumutat din frumusetea locurilor si culoarea vesmintelor , maroniul INALTULUI , dar e zgarcit …povestea de o viata va ramane inchis-deschisa oaspetilor, prin colectia cu peste doua mii de obiecte, inscrisuri, documente, mobilier etc.si doar cate un zambet cat o lacrima ii licareste din coltul buzelor, e dorul de aradeni..
Care aradeni, prin colectia revistei Gutenberg si cele doua standuri ale Galeriilor private Turnul de Apa, i-au adus, acar pentru cateva ceasuri aroma teilor pe care si Florin Banescu o pomenea des…asa ca, Omul de cultura , prof. Horia Truta a expus – Aparate de masurat in gospodarie si Ceasuri Aradora, care au fost bine primite de publicul vizitator. Au fost peste zece standuri, cuprinzand costume opulare, obiecte de uz gospodaresc, obiecte de cult, carti rare, mosteniri si inscrisuri de familie etc.
Programul celor doua zile a mai cuprins si Simpozionul -Sarbatoarea muzeelor satesti (organizat pe doua sectiuni), o Expozitie a revistelor de cultura satesti, obiecte s.a.
La aceasta Intalnire cu istoria , si oaspetii au fost pe masura, venind in Banatul sarbesc si Voivodina, din Cladova -Valea Timocului dar si de la Muzeele din zona -Timisoara, Caransebes ,Sacalaz, Sacosul
Nou, Giroc, Garbovat s.a fiecare etalandu-si , cu fala de banatan colectiile sau revistele.
In acest Colt de Tara pe care Sadoveanu l-ar fi denumit Locul unde nu s-a-ntamplat nimic, parca si cuptoriul de paine vorbeste in grai, si crofnele au aroma de frunze moarte iar colacul e mai moale deacat poala mamei, aici trandafirii au capatat cva din semetia muntilor si coloritul campiei de ..Acasa.. caci , ne spune domnul Rancu -Pasiune?? O boala fara leac..ce nu se mai vindeca -am inceput cu un produs..si nu m-am mai dus..acasa..
Si totusi..recent , vizitand Galeriile private Turnul de Apa a spus -Cu cat urci, astepti sa nu mai cobori caci interesul creste-Oare ce vom mai vedea?
La poale de Sopot…raman Soapte…iscusit mestesugite in frumusetea domesticirii salbaticiei locurilor de catre Oamenii muntilor, cu mult respect pentru traditie si depozitarea si arhivarea vremurilor necolbute de vremi sau vremuri ci undeva…Acasa la un Om , aradean-bodrogean-sopoteam(de-acum) sipotean..
Indbitabil, ca o stangace modestie, Muzeele satesti sun si raman Izvoare sacre, Pietre de hotar (care pe traseu…lipesc) , adevarate Pajisti de suflet peste care se va calca, multa vreme de-acum.
Si daca domnul Rancu Ghita , cum il stiu oamenii, si-a eternizat , numele geografic-Almajul pe Colectia privata, despre Galeriile private aradene-o privitoare a exclamat-Ma reintoarceti in copilarie, ceasul ma murmura , precum sipot de ape imi rasuna clipele de acasa!
La Sopotu Vechi s-a inscris o Pagina de Istorie!
De catre un aradean-Apostol in cuvinte, purtare si fapte imbinandu-se frumos Trecutul cu prezentul inspre un viitor (caci o vârsta – patruzeci de ani sa tot colectionezi e deja Rod manos..si ca o gluma..la strada era un vas de spalat de lemn..care ..in Muzeu nu mai avea loc..oamenii inca vin nechemati sa doneze ce au sau ce mai gasesc.)
George Cosbuc ar fi spus -Icoana-ntr-un Altar s-o pui..La inchinat….dar noi am plecat..nu stiu de ne-am inchinat de tot , stiu ca ne-am Inclinat in fata a tot ce inseamna Lumina picurata prin Lampas de roua cu aroma de Cronice.Batrane!!
Citiți principiile noastre de moderare aici!