Muzica unui sarbatorit

Lucrarea care se va interpreta joi seara, 11 februarie, de la ora 19.00 în sala mare de concerte a Filarmonicii de Stat, este Simfonia a IV-a în sol major, având-o ca solistă pe soprana Lucia Aioanei, membră a Corului Academic.

Cele zece simfonii ale dirijorului şi compozitorului Gustav Mahler, se numără printre capodoperele sfârşitului de dominaţie austro – germană asupra muzicii europene şi anunţă modificările pe care le va cunoaşte tradiţia vieneză prin experienţele începutului de secol XX. Simfonia a IV-a este sinteza creaţiilor de până atunci, având patru mişcări şi nu pretinde un efectiv orchestral la fel de mare ca şi cele precedente. Mahler suprimă în orchestră sonorităţile masive de alamă, păstrează vocea solistă şi renunţă la cor. În ultima parte a simfoniei se poate auzi liedul Wunderhorn, în care răsună celest armoniile şi bucuriile Paradisului.

Drept cadou pentru prezenţa lor în sala de concerte, maestrul Dorin Frandeş, dirijorul întregului program, le-a pregătit spectatorilor o adevărată bucurie: Poema Română de George Enescu.

Lucrare dedicată Reginei României, Poema română a fost prima compoziţie prezentată de George Enescu la Paris. Evenimentul a avut loc la 6 februarie 1898, la Teatrul Châtelet, sub bagheta lui Edouard Colonne. Istoria ei însă a început cu un an înainte, când tânărul muzician avea doar 16 ani, iar cariera de violonist îl impusese deja în rândul marilor nume ale Europei.

Muzică descriptivă de mare intensitate, imaginată în nuanţe şi culori explozive, Poema Română însumează impresii şi amintiri extrem de dragi lui Enescu. Ritmurile şi intonaţiile folclorice aduse în formule stilizate culminează cu o suită de dansuri cunoscute (Ce spui, mă?, Hora boerească, Hora şeapte scări), iar Imnul Naţional al României fixat de compozitor în finalul Poemei motivează dedicaţia şi subliniază încă odată prietenia şi loialitatea lui Enescu pentru aceea care i-a fost alături în cele mai importante momente ale destinului său artistic, Regina Elisabeta a României.

Cea de-a treia lucrare a serii o reprezintă Concertul nr.1 în sol major pentru flaut si orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart. Şi pentru ca fiecare lucrare să aibă ceva special, solistul concertului este recunoscutul flautist Constantin Tălmaciu, unul dintre copiii de suflet al regretatului muzicolog Iosif Sava. Solistul face parte din ansamblul Orchestrei Simfonice al Filarmonicii de Stat din Arad.

Cele mai renumite repere clasice destinate flautului sunt concertele de Wolfgang Amadeus Mozart, partituri de relevanţă pentru virtuozi. În opinia lui Alfred Einstein, unul dintre cei mai străluciţi muzicologi al secolului XX, partea a III-a a concertului în sol major, nu reprezintă altceva decât „un veritabil izvor de bună dispoziţie şi prospeţime”. Diversele intermezzi le permit interpreţilor să strălucească în pasajele îndrăzneţe sau în variaţiunile lejere şi pline de neprevăzut.

Constantin Tălmaciu, prim flautistul Orchestrei Simfonice al Filarmonicii arădene este posesorul a numeroase premii câştigate la concursurile naţionale de interpretare.Solist invitat al orchestrelor din Iaşi, Sibiu, Constanţa, Timişoara şi Satu Mare, Constantin Tălmaciu concertează în fiecare an şi la Arad. Cariera concertistică a instrumentistului se desfăşoară de câţiva ani şi peste hotare, apărând în postura de solist pe scene din Ungaria, Austria, Suedia, Mexic şi China.

În ultimele stagiuni muzicale flautistul a colaborat frecvent cu ansambluri simfonice din Viena (Staatsoper, Volksoper) şi Baden.

În colaborare cu casa de discuri Arte Nova, Constantin Tălmaciu a realizat integrala cvartetelor cu flaut de Wolfgang Amadeus Mozart şi Gioacchino Rossini, integrala concertelor pentru flaut de Wolfgang Amadeus Mozart şi concertul pentru flaut de Saverio Mercadante.