(Protos.Nicodim Mandița). Copilul e ca o coala de hârtie albă, ceea ce se scrie pe ea, bine sau rău, aceea rămâne și se vede… Sufletul unui copil e ca și ceara iar părinții trupești și îndrumătorii sufletești sunt pecetea care se imprimă pe aceasta și care rămâne veșnic în ființa copilului.
Înca din primii ani de grădiniță educaţia religioasă şi morală îi insufla copilului iubirea faţă de Dumnezeu, credinţa, solidaritatea şi recunoştinţa faţă de părinţi şi faţă de cei din jur. Într-un cadru festiv, copiii de la grupele mari și mijlocii predau ștafeta celor mici care pășesc pentru prima data în gradiniță.
Doamna director, Aur Csilla alături de educatoarele din gradiniță participă la acest eveniment de început de an școlar iar preoții: Pr.prof. Rusu Constantin și Pr. Briciu Ciprian au binecuvântat începutul anului școlar printr-o slujbă de și sfințire la care au participat și părinții copiilor din grădiniță.
Preșcolarii grupelor mici sunt primiți de colegii lor pe sub un pod de flori și sunt conduși de doamnele educatoare în grupele lor. Pornind de la acest crez, Grădinița Prieteniei, a inceput noul an scolar cu binecuvantarea lui Dumnezeu, dăruită prin preoți, de a avea parte de duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, al credinţei şi al evlaviei, spre dobândirea a toată învăţătura cea bună şi folositoare!
Educaţia copiilor şi a tinerilor trebuie să fie în permanenţă o prioritate naţională, întrucât fără educaţie o societate nu poate evolua nici social şi nici spiritual sau moral.
Biserica Ortodoxă Română are legitimitate istorică în domeniul educaţiei, fiind prima instituţie a poporului român care a contribuit considerabil la organizarea şi dezvoltarea educaţiei şi a culturii naţionale. Primele şcoli şi tipografii din ţara noastră au fost înfiinţate de Biserică, iar primele opere cultural-artistice reprezentative au fost inspirate de credinţa cultivată de Biserică.
Şi astăzi, valorile educaţionale oferite de Biserică prin educaţia religioasă din şcoli sunt foarte necesare, mai ales în această perioadă de secularizare a societăţii româneşti, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esenţial şi un liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline. Actul educațional presupune implicare şi responsabilitate, corectitudine şi fidelitate faţă de idealurile unei educaţii integrale şi permanente. Nu pot fi înlocuite valorile constante ale educaţiei religioase, cu modele efemere ale umanismului autosuficient şi antireligios, pentru a susţine o pretinsă emancipare bazată pe vidul spiritual al secularizării, care provoacă în om un deficit de transcendenţă şi de umanitate.
Educaţia religioasă şi morală îl învaţă pe copil şi pe tânăr iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni, credinţa, speranţa şi solidaritatea, dreptatea şi recunoştinţa faţă de părinţi şi faţă de binefăcători, dărnicia şi hărnicia, sfinţenia vieţii şi valoarea eternă a fiinţei umane.
De aceea, conştiinţa creştină şi naţională ne îndeamnă să privim cu multă responsabilitate şi gravitate situaţia actuală a educaţiei, care înregistrează o degradare progresivă a rezultatelor actului educaţional în rândul tinerilor şi plasează România între ţările europene cu un procent semnificativ de abandon şcolar şi delicvenţă juvenilă.
În acest sens, este necesară o intensificare a conlucrării tuturor factorilor implicaţi în educaţie: statul, societatea civilă, părinţii, elevii şi dascălii, centrele eparhiale şi parohiile, pentru a reduce efectele negative ale crizei contemporane şi pentru a promova principii educaţionale sănătoase, astfel încât educaţia să devină o prioritate naţională constantă, o bază solidă a evoluţiei noastre spre un viitor mai bun.
Începutul unui nou an şcolar, pe lângă momentul festiv şi al bucuriei că o nouă generaţie păşeşte pentru prima dată pragul şcolii, ne reaminteşte că educaţia este un drept fundamental al societăţii contemporane, care trebuie însă protejat şi promovat, pentru a oferi copiilor imaginea frumoasă a şcolii româneşti, pentru a reda profesorilor prestigiul şi demnitatea socială a profesiei de pedagog, iar părinţilor încrederea că nu există investiţie mai mare pentru viitorul copiilor decât educaţia sănătoasă, ancorată în valorile eterne ale credinţei cultivate şi transmise.
La început de nou an şcolar felicităm şi binecuvântăm pe toţi elevii şi profesorii şi ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Învăţătorul lumii, să caute cu milostivire asupra şcolarilor şi să le trimită în inimi, în minte şi în grai, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, al cunoaşterii şi al ştiinţei, al credinţei şi al evlaviei, dăruindu-le lumina cunoștinţei Sale, spre dobândirea a toată învăţătura cea bună şi folositoare! (Te Deum la deschiderea anului şcolar).
Citiți principiile noastre de moderare aici!