ARAD. În urmă cu o lună, în fața Primăriei Seleuș a avut loc un accident rutier: un autoturism în care se aflau membrii unei familii – mama, tata și doi copii de 3 și 5 ani – a intrat într-un camion. Din fericire, incidentul s-a soldat doar cu rănirea ușoară a șoferiței mașinii. Accidentul a fost prezentat atât pe site-ul www.aradon.ro, cât și în cotidianul Jurnal arădean. Însă dincolo de relatarea evenimentului rutier, există o poveste. O poveste pe care n-am fi aflat-o dacă cea care se afla la volanul autoturismului nu ne-ar fi sunat. Nu pentru a spune că ea nu se face vinovată de producerea acestuia – așa cum s-a mai întâmplat în cazul altor accidente din trecut în care cei vinovați se disculpau , ci pentru a ne spune și, mai mult de atât, pentru a atrage atenția asupra celor pățite.

O mărturisire ce trebuie citită fără ca „șoferul” din noi să iasă la suprafață și să emită judecăți. „Trebuie să spun ce s-a întâmplat, pentru ca alții să nu pățească la fel”, ne-a spus – cu voce tremurândă – femeia în vârstă de 36 de ani.

Cu o seară înainte de producerea accidentului, tânăra s-a întors de la mare, din Constanța, împreună cu soțul și cei doi copii. A condus tot drumul. „Plecasem de dimineață de la mare. Am condus tot drumul spre Arad. Nu am simțit oboseală fizică. Seara am ajuns acasă, iar a doua zi dimineața am decis să mergem la Hălmagiu, la părinți. Am pornit la drum, tot eu am condus. Am ajuns la intersecție, la Seleuș și trebuia să virez stânga și efectiv nu-mi dau seama cum, nu știu momentul în care am adormit. Cu o fracțiune de secundă înaintea impactului m-a trezit soțul care a strigat. A urmat impactul și mi-am pierdut cunoștința”, ne-a povestit șoferița.

Ea a suferit răni ușoare în urma impactului. Din fericire, atât soțul, cât și copii au scăpat nevătămați. Chiar și așa, cu familia teafără și nevătămată, tânăra ne-a mărturisit: „Când treci prin așa ceva te gândești ce putea să se întâmple. A fost nevoie de câteva secunde de ațipire fără să îmi dau seama, în urma cărora se putea întâmpla o adevărată tragedie în lanț. Noi trebuia să o luăm la stânga chiar în acea intersecție care este puternic circulată, fiind imposibil să nu observi că trec mașini, chiar dacă prin absurd nu observi indicatorul <<stop>>. Doresc și mă rog ca Dumnezeu să păzească pe toată lumea. Este o situație marcantă. Mulțumesc Lui Dumnezeu că doar eu am fost afectată și familia e bine și nimeni din exterior nu a fost rănit”.

La medic

Neputându-și explica ce i s-a întâmplat în secundele ce au condus la producerea accidentului, tânăra a consultat un medic, crezând că suferă de vreo afecțiune: „Am consultat un medic specialist crezând că ceva este în neregulă, nu-mi puteam explica ațipirea pentru că înainte cu o noaptea mă odihnisem după drumul de întoarcere de la mare. Acesta mi-a explicat că este vorba despre oboseală cronică și că pe fondul acesteia are loc un fenomen de microsomn cu privire în gol în care practic creierul își dă <<shut down>>. Nu am știu că există așa ceva. Am condus tot drumul de la mare la Arad, nesimțind pic de oboseală fizică, dar creierul a simțit. Am făcut multe drumuri și în trecut, prin țară, prin străinătate, la volan, însă așa ceva nu mi s-a întâmplat”.

Amintirea celor întâmplate este încă proaspătă în mintea tinerei: „De câte ori vorbesc despre accident am impresia că parcă s-a întâmplat ieri”. La o lună de la producerea accidentului tânăra șoferiță nu se poate urca la volan: „Încet, încet s-a instalat o fobie. Cred că era de așteptat”.