O carte indispensabila unui oras

Cartea Lizicăi Mihut „Aradul Teatral” a fost lansată ieri în prezenţa unui public numeros şi rafinat. Întâlnirea cu istoria teatrului arădean s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, lipsită de rigiditatea unor discursuri fade, pe alocuri înviorată de dialoguri, de replici la spusele antevorbitorului şi moderată cu eleganţă de autoarea cărţii, Lizica Mihut.

S-a vorbit despre monumentalitatea acestei incursiuni în trecutul unei instituţii culturale, despre forţa autorului şi precizia scriiturii, despre aspectul grafic deosebit, despre destinul culturii şi importanţa ei pentru o comunitate. Alocuţiuni lipsite de sobrietatea unui discurs eminamente critic, îndulcite cu mici escapade în istoria personală a vorbitorului, întotdeauna legată de lumea teatrului, cu mici dezvăluiri care dau savoarea necesară şi păstrează curiozitatea auditoriului mereu vie au făcut ca cele trei ore să se scurgă destul

de repede.

 

Romanul unei pasiuni de-o viaţă

 

Aşa a definit-o Ion Cocora, cel mai mare critic de teatru al momentului:

„O carte pe care numai Aradul o are. O carte care înseamnă munca de o viaţă. Ar putea fi intitulată Romanul unei pasiuni. Este o carte vie, armonioasă, este o carte la care se va reveni” a subliniat criticul. În plus, în ciuda masivităţii ei, are totuşi aproape 1500 pagini, se citeşte uşor, mai ales de către arădenii care „descoperă un Arad pe care nu l-ar fi bănuit. Autoarea este o maestră a detaliului,a amănuntului care ne-a permis să găsim lucruri surprizătoare” mărturisea Ovidiu Cornea, director mulţi ani al teatrului arădean. „Este o invitaţie în lumea teatrului” o numea, Florin Didilescu, director al Bibliotecii „A.D. Xenopol”, un mare iubitor al artei dramatice. Pentru cei care şi-au trăit într-un fel sau altul viaţa în preajma sceniei, parcurgerea paginilor îi face să se raporteze la propria lor devenire, regăsesc o lume cu amintiri care vor „rămâne prinse în paginile ei” cum spunea metaforic, Alina Zamfir, un reputat profesor şi cercetător al Univeristăţii „Aurel Vlaicu”.

Un proiect cultural, un excelent instrument de lucru

O carte care valorifică frumuseţea culturală a unei comunităţi, a propriului oraş. Cornel Ungureanu, reputatul profesor al Universităţii de Vest din Timişoara punctat tocmai acest merit al acestor două volume de a scoate la iveală istoria locului, de a se înrădăcina în ţarina propriului pământ, de a-i arăta roadele: „ Această carte ţine de un proiect cultural mai important, o geografie cultură pe care nu am respectat-o niciodată. N-am ştiut să ne iubim şi să ne respectăm locul. Tot timpul am fugit către centru. Aceasta carte este însă o carte superbă pentru că ţine de o istorie a locului, o solidaritate cu aceşti oameni Acest moment al Aradului teatral este o sinteză care vorbeşte despre o prezenţă vie,consecventă a culturii. Trebuie să avem încredere în valorile noastre. Să-i mulţumim Lizicăi Mihuţ pentru asta”, a subliniat criticul literar Ungureanu.

Este un document al unei epoci, un instrument pe care cu siguranţă îl vo r folosi toţi cei care se vor apleca asupra acestor vremi, poate dintr-o curiozitate istorică, poate pentru a descoperi modele culturale sau organizaţionale specifice acelor ani. „Este un monument de spirit al Aradului contemporan. Cartea, este documentare foarte amplă care prezintă radiografii ale fenomenului teatral arădean în care se pot afla toate lucrurile.Surprinde mişcarea ideilor, a opoziţiilor, conferă o imagine asupra zonei de freamăt de trăire disperată” aprecia editorul de carte al Editurii Academiei Române, Gelu Negrea.

 

Estetica textului şi a imaginii

Un alt merit al cărţii este fără îndoială aspectul grafic, meritul designerului Claudiu Ionescu. „Cartea arată ireproşabil, profesionist. Trebuie să fie şi un obiect estetic, iar această carte îşi găseşte un loc onorabil într-o bibliotecă”, puncta Vasile Dan o altă calitate a cărţii, pe lângă cea intrinsecă a „descoperii unui subiect în instituţia teatrului şi în teatru ca formă de artă”. Aici poate e de vină şi spiritul jurnalistc al autoarei. „Am dorit să conturez configuraţia culturală a epocii, de a-i suprinde dinamica evoluţiei” a motivat necesitatea acestui demers cultural, Lizica Mihuţ. Fie că citiţi cartea pentru a vă regăsi undeva pe paginile ei, fie că va fi o lectură de documentare, cu siguranţa întâlnirea cu teatrul arădean şi cu autoarea acestor volume va fi una fericită. Cel puţin aşa mărturiseşte una din primele cititoare, prof. Diana Achim: „Cartea m-a făcut să râd, să plâng, să-mi pun întrebări. Mă bucur că am avut întâlnirea cu această carte şi cu autoarea ei”.

 Susţinere

Faptul că apariţia ei şi mai ales dăruirea ei către toate instituţiile de cultură ale judeţului a fost sprijinită de Consiliul judeţean Arad este o dovadă a faptului că Aradul are şansa de a rămâne un oraş cultural.

 

M.A.