ARAD. În urmă cu 10 zile, designerul arădean Mirabela Frai era internată pe secția ATI de la Spitalul COVID din Grădiște. Arădeanca de 42 de ani era în stare gravă, cu ventilare non invazivă și cei care o cunoșteau lansau apeluri pentru donatorii de plasmă. Mirabela a reușit să treacă peste partea cea mai grea, însă de acum începe recuperarea. După două săptămâni, Mirabela Frai a mărturisit că a fost „luată de mână de ucigașul COVID însă ținută în brațe strâng de Dumnezeu, familie, prieteni, cliente, un oraș întreg”.

„Covid-ul câștigase prima luptă”

„A fost o încercare grea pentru mine, am fost smulsă din lumea mea de basm în care știți toate cele care mă cunoașteți că trăiesc, o lume a frumosului, a artei, a comunicării cu Dumnezeu la fiecare pas. Am contactat virusul, am fost confirmată pozitiv de DSP și bineînțeles pe ideea că «spitalul ne omoară» am ales tratamentul la domiciliu, însă după mai bine de o săptămână starea mea se înrăutățea, am început să rămân fără oxigen și într-un final nemaiputând respira aproape de miezul nopții am chemat ambulanța … Atunci a fost momentul când panica se instalase. Covid-ul câștigase prima luptă. Au fost câteva ore grele în care starea mea se agrava accelerat, în câteva ore plămânii mei erau deja afectați peste 70% … A fost o noapte și o zi de infern pentru familia mea. Prietena mea Daniela Boit a reușit să unească echipe de medici din Arad și Timișoara, iar alături de prof. dr. Musta, asistenți și infirmiere de la ATI Grădiște, cu toții au luptat pentru viața mea!”, mărturisește Mirabela.

În perioada ce a urmat designerul arădean povestește că a fost „aproape inconștientă și nu realizam cât de grav este. Nu știam dacă e zi, dacă e noapte. Știam doar că stau cu capul într-o mască care vrea să mă sufoce, să mă strângă de gât. Vedeam doar mulți oameni în jurul meu și nu înțelegeam nimic. Nu știu cât a durat acest haos din capul meu însă în toată disperarea mea prin acea mască la un moment dat, parca am zărit un chip de înger, o prezență extrem de fină, de gingașă. A intrat în salon a reglat niște monitoare extrem de calmă și sigură pe ea, apoi s-a apropiat de patul meu, m-a prins de mână și m-a mângâiat, m-a rugat să mă liniștesc. Era doctorul meu cu chip de înger, dr. Izodora Matei. Începea să crească saturația”.

Lupta pentru revenire

Din acel moment, Mirabela Frai mărturisește că „l-am regăsit pe Dumnezeu”. Cât despre situația din spital, Mirabela punctează:

„Nu este nici pe departe adevărat ce se vorbește despre spitalul groazei din Grădiște. Acei asistenți, infirmieri, brancardieri te îngrijesc cu toată inima lor și cu toată dăruirea. Stăteau și ne dădeau cu lingurița mâncare, permanent veneau să vadă dacă suntem ok. […] Vreau să le mulțumesc pe această cale că au avut grijă de mine așa cum ar fi făcut-o familia mea!”

Încrederea în medici

„Tot ce aș dori să învățați din această experiență a mea este să aveți încredere în medici, în spitale, în asistente și infirmiere. Dacă nu stăteam atât de mult acasă nu ajungeam în stare atât de gravă, bineînțeles că nu există pădure fără uscături dar să învățați să înțelegeți că majoritatea cadrelor medicale fac tot ce le stă în puteri omenește să salveze vieți nu să ia vieți. Chiar dacă am avut o fobie de spitale nu o voi mai avea niciodată. Spitalul mi-a dat o nouă șansă la viață și m-a ajutat să îmi continui frumoasa mea călătorie în lumea modei!”, conchide Mirabela Frai.

În recuperare

Momentan, Mirabela Frai este internată în cadrul Spitalului Județean fiind în perioada de recuperare. Chiar și după externare, designerul va trebui să urmeze la domiciliu un tratament cu oxigen, dată fiind afectarea pulmonară foarte mare pe care a avut-o.