ARAD. Marele proiect al Celor O Sută de personaje ale unei istorii alternative reprezentând o sută de generaţii ale omenirii, începând cu Primul („venit pe ape ca Moise Teonomul şi ca Sargon Regele”) şi durând până la începutul celui de al treilea mileniu, se încheie cu volumul al unsprezecelea al ciclului, „Agnus Dei” 2013. În fond, de ce o altă istorie, de ce o istorie atât de subiectivă, fie ea livrescă şi ficţională? Pentru că, se ştie, de obicei istoria oficială e scrisă sau influenţată de învingători, de cei care ajung la putere într-o anumită împrejurare sau de cei cu bani, care fac o comandă cronicarului. Ei sunt marii manipulatori ai istoriei, ai adevăratei istorii, iar istoricii nu fac decât să rescrie mereu o suită de întâmplări şi să le interpreteze în funcţie de împrejurări.
Probabil că principala trăsătură a scriitorului Gheorghe Schwartz este erudiţia iar a doua cosmopolitismul. Cosmopolitismul romancierului arădean se naşte din modul de adaptare a discursului la istoria cunoscută. În roman el e legat de acea „artă a supravieţuirii”, specifică comunităţilor de evrei din diaspora, de care vorbeşte autorul într-un interviu din „Orizont”. Dacă Gheorghe Schwartz refuză scriitura autobiografică, putem spune că „Cei O Sută” este o construcţie livrescă, ficţională şi psihologică. Tema vieţii şi a morţii, a luptei şi a abandonului, a speranţei în nemurire şi a scepticismului se împleteşte polifonic într-o lecţie de viaţă ce face parte din pedagogia umanistă. E muzica vieţii care străbate timpul. Conjugată cu istoria poporului evreu din diaspora, această construcţie romanescă devine o utopie proiectivă, adică o proiecţie alternativă la istoria creştinismului european. O provocare şi o problematizare a lui homo europeus. Citită ca imn al măreţiei şi decăderii omului, ca scormonire a misterelor cunoaşterii şi limită a ei, cartea ne aduce în faţă omul vechi, apoi omul renaşterii, omul Luminilor, omul modern şi omul recent cu aventura cunoaşterii şi cu crizele existenţei. Al O Sutălea personaj, Gheorghe, e născut în 1944, iar deviza lui e „Să rezişti!”. Războaiele sau moartea accidentală întrerup această aventură din care Autorul îşi extrage învăţămintele şi pedagogia sa. Alter ego al autorului e chiar umbra Scribului, aşa cum o defineşte Ioan Holban; „nu copistul faraonilor, ci cărturarul vechilor evrei” (Ioan Holban). Cititorul utopicei descinderi în labirint este invitat într-o călătorie de iniţiere prin secvenţe şi fragmente, un puzzle care acoperă diferitele epoci. El are în faţă, prin aceste personaje secundare, alternativele omului, etichetat de Scrib cu diferite porecle care reprezintă o trăsătură de caracter sau filosofia personajului: Nostradamus din Viena (1817- 1881), Mediumul Raul-Olfert (1837-1871), Peter-Pierre, „Dandy de la Paris” (1854-1937), Rudolph (1878-1918), Ruppert (1899-1947), Constantin-Ahasverus (1922-2006?), Gheorghe (1944-)
Finalul romanului şi al ciclului încoronează opera. Prozatorul controlează raportul dintre erudiţie şi povestire în favoarea povestirii. Spectacolul erudiţiei şi al livrescului se pierde în magma discursului. O undă de ironie învăluie ultimele zeci de pagini prin aluziile implicite la conflictele mondiale cunoscute, la progres, la conspiraţii, la raportul dintre putere şi iluzie. Raportul dintre politică şi ştiinţă are o abordare specială datorită faptului că Al O Sutălea avea acces la puternicii zilei, la cei care pregăteau şi premeditau progresul. Teoria conspiraţiei universale nu e doar o teorie a autorului, ci face parte din fibra subconştientului colectiv. Psihologul atinge aici puncte nevralgice ale omului. Astfel epoca înstrăinării omului de semenii săi e urmată de epoca înstrăinării de obiecte. Mondializarea şi globalizarea intră şi ele în formula progresului supravegheat, a omului monitorizat. Ultimul, al o sutălea personaj, e martorul tăcut al ieşirii din labirintul istoriei, al himerelor.
Gheorghe Mocuţa
Ovidiu Pecican:
„O profeţie prin iscodirea trecutului, refăcând firul prefirării vieţilor omeneşti în insolitul şi negura viitorului fiecărei clipe ce se grăbeşte să se eternizeze şi să se istoricizeze, descompunându-se până la irecognoscibilitate şi devenind la fel de imprevizibilă ca viitorul scrutat de Nostradamus”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!