Locul acesta de promenadă, pentru mii de arădeni in fiecare duminică, s-a împletit cu istoria recentă a orașului. Iată ce ne spune tânărul Teodor Stoica, autorul impresionantului volum “Aradul de altădată”:

 

“Piața de vechituri a orașului Arad a funcționat inițial în zona străzii Tribunul Dobra. În anii de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, comerțul cu vechituri a fost mutat mai întâi la marginea cartierului Pârneava (strada Pădurii), iar mai apoi în Piața UTA. La începutul anilor ’70, piața de vechituri a revenit pe strada Pădurii, activitatea ei fiind sistată spre finalul aceluiași deceniu. În cele din urmă, faimoasa „Ócska” a reapărut pe strada Pădurii, mai exact pe un teren aflat în fața penitenciarului. În ceea ce privește denumirea, deși s-ar putea crede că are legătură cu numele militantei comuniste Ocsko Terézia (nume purtat de strada Liviu Rebreanu înainte de ’89), în realitate provine de la „Ócska Piac” (denumirea în limba maghiară pentru „piață de vechituri”).”

Că are sau nu treabă, că vrea sau nu să cumpere ceva, arădeanul este atras la fiecare final de săptămână către celebra piață. Pentru unii a devenit deja un ritual și se jură că aici găsesc cei mai buni mici, sau cei mai buni cârnăciori. Alții vin doar pentru plimbare și cu speranța găsirii vreunui chilipir. Pentru foarte mulți însă, Oborul e locul de unde-și cumpără haine la prețuri derizorii. Nu e greu de ajuns la Ocska, e însă greu de parcat. Odată ajuns, intri într-o altă lume, una mai colorată și mai gălăgioasă, o lume de care parcă îți aduci aminte și de care ți-era dor, obișnuit cu calmul și plictiseala noilor magazine. Strigăte de promovare a propriilor produse se aud din zeci de piepturi, aici Black Friday e o dată la 15 minute. Auzi din stânga:

„Geci la 15 lei!”

Și imediat din partea dreaptă:

„Hanorace la 10 lei bucata!”

Campionul promoțiilor îți dă însă lovitura de grație 20 de metri mai încolo:

„A înebunit patronul, dă tot la 5 lei!”

Te oprești buimac și vezi o mulțime de oameni scotocind prin mormanele de haine second hand, aduse, mai mult sau mai puțin legal în România, cu tirurile.

Pe lângă haine, la Ocska găsești de toate: ceasuri și ochelari de soare, scule de tot felul, piese de mobilier sau decorative, bijuterii, oale, cuțite, perdele, biciclete, schiuri, electrocasnice, jucării, cărți, cărucioare și o mulțime de nimicuri, la care te uiți și te întrebi dacă le va cumpăra cineva vreodată. Vezi oameni cumpărând produse pe care le găsești la supermarketuri, la prețuri mai mari decât în magazin, pentru că le-a spus vânzatorul că sunt aduse din Germania și sunt de altă calitate. Dar cel mai important este că vezi oameni pe care nu i-ai mai văzut de multă vreme. Câte unii îți răspund stingheriți la salut, jenați de faptul că în ciuda șepcii și a ochelarilor de soare i-ai recunoscut și ai văzut unde își fac cumpărăturile.

Norul de fum pe care îl vezi și de care nu se sperie nimeni, marchează în mod balcanic aleea gusturilor. Mici, cârnați, fleici sau pulpe de pui, sfârâind îmbietor pe grătare cu cărbuni, sunt poate principalele motive care aduc majoritatea arădenilor la întâlnire duminică de duminică în această adevărată Agora a orașului. Cedezi ispitei. E deja aproape ora prânzului, iar mersul pe jos ți-a făcut poftă de mâncare. Acum mai ai doar de inventat o scuză bună care să explice lipsa de apetit la masa de duminică, pregătită de soacră. În drum spre ieșire cumperi cu 20 de lei tricoul ăla de firmă, care-ți trăgea cu ochiul de pe tarabă. Spălat și călcat o să fie ca nou, prietenii nu vor ști de unde-l ai, iar acum, ascuns sub geacă nu-l vede nimeni. Mai zăbovești puțin privind la cățeii scoși la vânzare în portbagajele mașinilor. Sunt extrem de frumoși, ce-ar fi dacă… Nu, nu, asta ar mai lipsi să te întorci și cu un câine de la piață.

Te îndrepți spre mașină felicitându-te că nu ai uitat să pui tichet, aici parcarea se plătește și în weekend. A fost o ieșire interesantă dar marfa nu prea e gustul tău, cam aglomerație, greu de parcat și cam mare gălăgia. Cu toate astea, ești conștient că vei reveni, ceva s-a lipit de sufletul tău și nici nu ai băut celebra cafă la Rockeru’. Și nici cârnăciori n-ai gustat. Doar mici. Dar ce mici…