Legea numărul 10 din 31 iulie 1990 proclama ziua de 1 Decembrie ca Ziua Națională a României. Totodată, legea abroga Hotărârea Consiliului de Miniștri din 18 august 1949, privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională. Așadar, 23 august era înlocuit cu 1 Decembrie. La actul istoric de la 1 Decembrie 1918, Aradul, cu generația intelectuală a acelei perioade, a avut un rol hotărâtor în Unirea Transilvaniei cu România.

Orașul Arad a fost, cu câteva decenii înainte de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, un important centru de presă, cultură, locul în care își desfășurau activitatea importanți lideri ai Partidului Național Român. Trebuie menționată existența ziarelor ”Tribuna Poporului”, ”Tribuna” , ”Românul”, acesta din urmă fiind chiar oficiosul PNR. Dintre luptătorii arădeni pentru cauza națională trebuie amintiți: Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop, Ioan Suciu, episcopii Iosif Goldiș (unchiul lui Vasile Goldiș) și Ioan Ignatie Papp, Ioan Russu-Șirianu, Roman Ciorogariu, Mihai Veliciu, Ioan Flueraș, Nicolae Oncu, Iustin Marșieu și alții. Ziaristul Ioan Clopoțel spunea: ”La actul fundamental al Marii Uniri, arădenii au fost cei care au pus din plin mintea vie, sufletul arzător și hotărât. Privirile tuturor românilor s-au îndreptat spre Arad, mai întâi, și apoi spre Alba Iulia”.

Vasile Goldiș declara, cu referire la rolul Aradului: ”Logica inevitabilă a istoriei tot Aradului i-a sortit rolul conducător la înfăptuirea unirii…. Din Arad i s-a trimis guvernatorului Karoly, la Budapesta, ultimatumul prin care – înainte de a fi intrat un singur dorobanț în Ardeal – se cerea sub stăpânire românească întreg teritoriul Transilvaniei. Din Arad s-a convocat Adunarea Națională și, la Alba Iulia, un arădean a propus unirea și a fost autorul hotărârilor istorice ale adunării”.

Pe Jeanine Badohu-Birtolon am întâlnit-o pentru prima dată în anul 2018, cu ocazia unei acțiuni inițiate cu ocazia Centenarului Marii Uniri, prin care erau iluminate festiv mai multe clădiri reprezentative ale României. Pe lângă Ateneul Român, Academia Română, Catedrala Încoronării din Alba Iulia, a fost iluminată, la Arad, și Casa Ștefan Cicio-Pop, sediul Consiliului Național Român Central. Începând de atunci am fost în mai multe rânduri oaspetele Casei Cicio-Pop, o casă ospitalieră în care au poposit mari nume ale României: Ion Luca Caragiale, Octavian Goga, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș. Retrocedată după îndelungi ani de procese și după ce a fost lăsată în paragină de foștii chiriași, casa a fost reparată în interior de către cel care s-a zbătut cel mai mult să o redobândească: Alexandru Birtolon, nepotul lui Ștefan Cicio-Pop, corifeul Marii Uniri. Jeanine Badohu a fost căsătorită timp de treizeci și șase de ani cu Alexandru Birtolon, din anul 1982 până în 2018, când Alexandru a decedat. Lunga perioadă petrecută împreună a fost prilej pentru Jeanine să cunoască și să îndrăgească povestea familiei lui Cicio-Pop, istoria României și a românilor.

Ștefan Cicio-Pop, avocat de meserie, a avut, în această calitate, o mulțime de procese în care îi reprezenta pe țăranii români văduviți de drepturile lor. Mii de procese, marea majoritate dintre ele bineînțeles câștigate. Calvarul urmașilor lui Ștefan Cicio-Pop a început în data de 3 martie 1949, când Alexandru și mama sa, Ana, fiica lui Ștefan Cicio-Pop, au fost arestați de regimul comunist. Începuse prigoana noului regim politic instalat la București. Alături de ei, în subsolurile palatului Neumann din Arad, au fost arestați și alți ”dușmani ai poporului”. La șase zile după arestarea lor, în data de 9 martie 1949, toate bunurile familiei Cicio-Pop și Birtolon au fost naționalizate.

Toată lumea îi aștepta pe americani să vină să scape țara din mâinile comuniștilor. În anii de după ce le-au fost confiscate bunurile, părinții lui Alexandru au încercat să-i ofere acestuia o viață cât de cât normală. A fost un moment într-o zi în care adolescentul Alexandru și-a surprins mama plângând. Atunci a început și el să plângă. Tatăl său l-a luat în brațe și i-a spus: ”Nu plânge, fiul meu! Trebuie să faci totul pentru a părăsi țara asta cât mai curând posibil. Nimic nu se va schimba acum, aici. Trebuie să mergi departe, chiar foarte departe, dacă se poate, și să muncești din greu pentru a reuși să te întorci într-o zi și să recuperezi ceea ce ne-a fost luat pe nedrept”. Alexandru pleacă departe, dar nu uită să se reîntoarcă atunci când este posibil și să lupte zeci de ani, până la moarte sa practic, pentru a recupera ceea ce a aparținut familiei sale. Au fost mii de înfățișări. După moartea sa, din 2018 până în prezent, în fața instanțelor a fost soția sa, Jeanine, care a înțeles că trebuie să ducă mai departe lupta în locul lui Alexandru. Până când? Cu siguranță, până la sfârșit!

Un cavou, o mulțime de probleme

Jeanine Birtolon este, înainte de toate o persoană educată. Este fiica cea mare a familiei regale din Denu, Ghana. Cu studii la Școala Națională de Comerț din Paris, absolventă a Școlii de presă și Relații Publice, secția management agenții de turism, ar fi putut să plece, după moartea soțului, oriunde în lumea asta. Dar a preferat să stea în Arad, în Casa Cicio-Pop, înconjurată de flori și de dosare cu acte, continuând să lupte și să repare stricăciunile lăsate de amprenta timpului și de nedreptățile oamenilor asupra proprietăților familiei.

După ce a contactat și plătit trei echipe diferite de meseriași tocmiți pentru repararea acoperișului cavoului Ștefan Cicio-Pop, în interiorul cavoului ploaia parcă intra mai rău ca înainte de ”reparații”. Într-un final, au fost găsiți oamenii potriviți. Aceștia au schimbat tabla și lemnul vechi cu altă tablă nouă și alt lemn, nou nouț, iar cavoul a fost zugrăvit pe interior. Toate costurile lucrărilor au fost plătite integral de doamna Jeanine Birtolon.

Nădăjduim că, în anii care vor veni, și exteriorul cavoului va fi reparat, cu sau fără ajutorul statului român, stat care ar avea atâtea datorii morale față de această familie care a făcut atâtea pentru însăși existența lui. Situat nu departe de intrarea în cimitirul Eternitatea din Arad, cavoul lui Cicio-Pop este la fel de măreț ca și cel pentru care a fost construit. Ștefan Cicio-Pop a fost și va rămâne unul dintre cei mai importanți bărbați politici ai Transilvaniei, unul dintre făuritorii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Prin istoria ei și a proprietarului care i-a dat numele, casa are o importanță deosebită pentru istoria națională. Consiliul Național Român Central, organism politic condus de Ștefan Cicio-Pop, în locuința căruia acest consiliu și-a desfășurat activitatea, era considerat de istoricul american Keith Hitchins ca având atribuțiile unui guvern provizoriu. Încă de la început, Ștefan Cicio-Pop a fost o gazdă bună atât pentru oaspeții de seamă, cât și pentru simplii români care i-au trecut pragul de-a lungul timpului.

După ce au redobândit proprietatea, Jeanine și Alexandru Birtolon au ținut ușa casei deschisă celor care voiau să îi viziteze, în special de Ziua Națională a României. Asta se cheamă ospitalitate pentru cei de azi și recunoștință față de trecut.

Au trecut șapte ani de la plecarea în veșnicie a lui Alexandru Birtolon. Familia a organizat, în septembrie, o slujbă de omagiere a sa la biserica greco-catolică de la UTA. Din păcate, doi dintre prietenii apropiați ai lui Alexandru Birtolon au plecat și ei, între timp, la cele veșnice: anul trecut ne-am despărțit de prof. univ. Dr. Corneliu Pădureanu, președintele Asociației Ștefan Cicio-Pop, iar anul acesta, de părintele protopop dr. Sorin Seviciu, parohul bisericii greco-catolice de la UTA.

Cu câteva zile înainte de Ziua Națională a României, a avut loc o slujbă de pomenire a lui Ștefan Cicio-Pop, a familiei acestuia și o sfințire a cavoului renovat în interior. Slujba a fost oficiată de părintele Cristian Bonțe, parohul bisericii greco-catolice de la UTA. Am participat la un moment înălțător, dedicat memoriei corifeului arădean al Marii Uniri, Ștefan Cicio-Pop, alături de doamna Jeanine Birtolon, apropiații acesteia și elevii Școlii Profesionale ASTRA.

P.S. Mulțumesc frumos doamnei Jeanine Birtolon pentru fotografiile pe care mi le-a pus la dispoziție. Acestea îl înfățișează pe Ștefan Cicio-Pop, soția acestuia în port popular, un portret al Anei, mama lui Alexandru, o poză de la nunta lui Liviu-Cicio-Pop, ajuns diplomat în Elveția, o poză cu cele două fete, Zoe și Ana, o poză cu cinci copii ai lui Ștefan Cicio-Pop. Am considerat de cuviință să publicăm și imagini cu starea cavoului înainte și după renovare.