Cadranele de pe fiecare latură a orologiului adus din ţara cantoanelor arată ora exactă chiar şi după aproape un secol şi jumătate, doar melodia îi derutează pe arădenii care trec prin zonă. Contrariaţi îşi privesc ceasurile care arată „şi 10”, mai aruncă o privire spre turnul Palatului şi constată tot „şi 10”. Unii fac haz de necaz, alţii scapă o sudalmă printre dinţi şi … viaţa merge mai departe.

Niciun funcţionar din cei mulţi care îşi fac veacul în clădirea din „buricul târgului” nu pare (prea) deranjat că Aradul e mereu întârziat. Vorba unui amic: „Ne-am obişnuit să fim mereu codaşi, în urmă, printre ultimii. Nu avem timp să ne reglăm ora cu cea a Europei. Suntem prea preocupaţi să ne minţim unii pe alţii cu zâmbetul pe buze şi să fugim de răspundere”.

Vorbe cu tâlc, dar cine (re)aduce melodia la ora exactă?