Lângă semafor, doi poliţişti de la Poliţia Locală fotografiau maşina. I-am întrebat ce o fi cu autoturismul acela. Mi-au spus că au sunat la Poliţia Rutieră, să vină să constate. Între timp, circulaţia a fost aproape blocată, cei care voiau să facă dreapta, să intre pe Lucian Blaga, se opreau, normal, în spatele maşinii cu pricina, claxonau şi înjurau în draci. Abia când, la semnele făcute de cei doi poliţişti, ocoleau maşina parcată, observau că în aceasta nu era niciun şofer. Îşi făceau cruci şi mergeau mai departe. Am aşteptat, împreună cu poliţiştii, să apară de undeva şoferul. După mai multe minute, poliţiştii s-au plictisit şi au plecat. Eu am rămas. Nu a apărut nici şoferul, dar nici vreun echipaj de la Poliţia Rutieră. Cu părere de rău, pentru că eram foarte curios, am fost nevoit să plec şi eu, aşa că nu am aflat ce şi cum. Am stat şi am cugetat: niciun om normal la cap nu face aşa ceva, chiar dacă ar fi mahărul mahărilor sau vreun MOGUL (vezi plăcuţa maşinii, pe care scrie MOG). Cine ştie, poate că omul voia să facă dreapta, dar s-a oprit la culoarea roşie a semaforului şi, brusc, a leşinat. Cineva o fi chemat Salvarea, care a venit şi l-a dus la spital, iar de maşină nu s-a mai ocupat nimeni. Zic asta, pentru că exista şi posibilitatea să-i fi „murit” motorul, dar, dacă ar fi fost aşa, nu ar fi plecat, lăsând maşina acolo, ci ar fi cerut ajutor, să o împingă câţiva metri. Poate Poliţia Rutieră ne va dezvălui misterul…