Bulevardul Revoluției are aproximativ 1,5 kilometri lungime pe segmentul Piața Avram Iancu – Podgoria. Acum imaginați-vă că, pe partea cu Primăria Municipiului Arad, am putea înșira, din aproximativ nouă în nouă metri, câte un aparat de jocuri mecanice, pe toată această distanță. Pentru o senzație şi mai puternică parcă, special gândită pentru cei care pariază cu lovituri puternice în păcănele mizând pe „roșu sau negru”, pe platoul de la kilometrul zero, imaginaţi-vă că am putea așeza trei rulete mecanice. Nu e glumă, ci e un calcul făcut după ce am luat la purecat de „păcănele” zona centrală a oraşului, adică Bulevardul Revoluţiei.

Trecând prin istorie

Am plecat la drum cu ideea că trebuie să ne mândrim cu un centru vechi, încărcat de clădiri istorice. Şi, ce-i drept, şi cu un nod în gât: dacă ce stă ascuns în aceste clădiri monument nu ne mai face cinste? După periplul nostru, însă, realitatea ne-a izbit crunt: clădirile îşi pierd pe rând din ornament şi din valoare din cauza intervenţiilor contemporanilor (sau a lipsei lor de intervenţie) şi par doar să vorbească în singurătate de istoria de secole de mult apusă. Pe artera principală a municipiului, Bulevardul Revoluției, seva oraşului, aproape jumătate din spațiile comerciale sunt în paragină, cu afișe plouate și rupte. În rest, magazine second-hand, covrigării și, cel mai rău, păcănele.

180 de aparate și trei rulete

Am luat la pas, pentru cititorii Jurnal arădean și www.aradon.ro, Bulevardul Revoluției, pe segmentul Piața Avram Iancu – Podgoria, pentru a vedea câte Săli de Jocuri, Case de Pariuri Sportive și cafenele cu aparate mecanice există. Am rămas siderați. Nu mai puțin de 180 de aparate de jocuri mecanice și trei rulete electronice mari au la dispoziție cei care își aruncă mai toţi banii aici (fie că vorbim de salariul câștigat prin trudă, fie de venituri obținute din afaceri dubioase, fie din cerșit ori, mai rău, pe datorie). În total, am numărat șase Saloane de Jocuri – destul de mari, trei cafenele care aveau și păcănele, dar și patru Case de Pariuri, plus un sediu al Loteriei Române și el dotat cu aparate mecanice.

În loc de concluzie

Prea multe cuvinte nu sunt de spus despre cum am reușit să îmbinăm istoria noastră, cu care ar trebui să ne mândrim, cu secolul XXI în care trăim în speranţa unui câştig rapid şi facil.

Un lucru este cert. Jumătate din centru este plin de vitrine goale cu afișe rupte și spații părăsite. În timp ce cealaltă jumătate este plină de săli de jocuri, magazine second-hand, covrigării și alimentare. Câteva sedii de bănci vin să spele rușinea. Dar că, dacă mai adăugăm și cerșetorii, care mişună peste tot cu mâna întinsă, avem o imagine căreia noi nu i-am face reclamă. Ce e de făcut? Ce are trecere în Arad? De ce prind păcănelele? Unde e identitatea de altă dată a oraşului? Cât de gol e Aradul?