Păreri de rău

Acum e prea târziu, bunica mea a ales calea îngerilor şi mă rog cu fiecare lacrimă ce o scap când mă gândesc la ea, să mă ierte pentru toate greutăţile pe care i le-am făcut. Am fost un copil fericit, am fost crescută de bunica mea, o femeie simplă, de la ţară, care nu a avut posibilitatea financiară să studieze pentru că, dacă o avea, sigur ar fi ajuns foarte departe datorită inteligenţei ei. Dar aşa a fost să fie, a fost săracă în avere, dar foarte bogată în suflet. Am primit o educaţie aleasă, fără a fi obligată să fac ceva, fără să fiu recompensată dacă eram cuminte, fără să am calculator sau jucării extrem de scumpe. Bunica mea, BUNA, cum îi spuneam eu, m-a crescut cu multă dragoste, bunătate şi calm. M-a învăţat să respect, să salut, să ajut atunci când pot, să nu fac rău nici măcar unei vietăţi, să fiu credincioasă şi, vorba ei, „să fiu cu frică de Dumnezeu”.

Astăzi sunt ceea ce sunt datorită ei. Sunt, la rândul meu, mamă şi consider că este cea mai frumoasă, dar şi cea mai grea meserie. Deşi anii au trecut şi lumea se schimbă, totuşi, sfaturile ei sunt şi astăzi valabile şi mă ajută în educaţia fetiţei mele. Sper să reuşesc, nu e uşor, acum văd ce înseamnă să nu dormi noaptea când puiul tău e bonav, să faci faţă tuturor situaţiilor neprevăzute. De aceea, vreau să-i mulţumesc prin aceste rânduri pentru tot ce a făcut pentru mine, pentru toate vacanţele frumoase petrecute la ea, pentru că mi-a oferit o copilărie de vis şi îmi pare rău că nu i-am spus mai des că o iubesc, îmi lipseşte enorm.

Am fost supărata pe divinitate că mi-a luat-o chiar în cel mai frumos moment al vieţii mele, atunci când a venit pe lume fetiţa mea, dar cu timpul am înţeles, s-a dus atunci când a ştiut că viaţa mea s-a împlinit. Până acolo a dus dragostea ei pentru mine.

Povestea mea este tristă şi poate nu îşi are locul în această lună a femeii, dar în această lună era şi ziua ei. Vreau să dau un sfat tuturor celor care o vor citi: spuneţi „te iubesc” ori de câte ori puteţi pentru a nu fi prea târziu şi să nu aveţi păreri de rău.

Bunica mea, Ghile Maria, a fost şi este modelul meu, a fost mama mea, sora mea, prietena şi confidenta mea, a fost exemplul meu de OM.

Draga mea, îţi mulţumesc şi sper că, acolo sus, unde eşti, eşti mândră de mine.

Te iubesc, dragă BUNA!

Freiman Gabriela