Învierera Domnului Iisus Hristos sau Paștile este evenimentul istoric ce a zguduit o lume și a reclădit-o. Este miracolul care stă la temelia religiei creștine: „căci dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră. Ne aflăm încă şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat…” (I.Cor.15, 14-15). Certitudinea noastră este că Cel ce „S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat” „a înviat a treia zi, după Scripturi”, „cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte, viață dăruindu-le”. Învierea este, totodată, mărturisirea crezului nostru creștin în biruința vieții. Timp de patruzeci de zile, din noaptea Învierii până în ziua Înălțării la cer a Domnului, vom rosti salutul adeveritor „Hristos a înviat!- Adevărat, a înviat!” , ca pe o mărturisire a încrederii în viață. Într-o viață plină de bucurii, dar și de datorii sfinte, aici pe pământ, care, îndeplinite, rodesc fericirea și nemurirea veșnică.

„Viața în Hristos începe şi se dezvoltă cât timp trăim pe pământ, însă desăvârşirea ei se atinge abia când vom fi ajuns la «ziua aceea». De fapt, nici viaţa de aici, nici cea de dincolo nu pot da, una fără cealaltă, fericire deplină sufletului omenesc. Căci pe de o parte, grijile trupeşti ale veacului ne întunecă viaţa, iar nestatornicia lumii acesteia nu ne lasă să moştenim aici pe pământ nestricăciunea”, spunea Sfântul Nicolae Cabasila. Mântuitorul ne spune că a venit în lume „ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 15). Așadar adevăratul înțeles al bucuriei sărbătorii Pascale este credința noastră în biruința vieții asupra morții, o viață trăită, nu după preceptele lumii, în care „a avea” prevalează în fața lui „a fi”, ci după preceptele Evangheliei lui Hristos Domnul, exprimate prin cuvinte ca: „oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”(Mc. 8, 34), sau: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 35).

Din nefericire, marea zi a Învierii trece pe lângă cei mai mulți dintre noi anuală și tradițională, cu ceva bucurie lumească, cu masa plină de bunătăți, înconjurați de cei dragi și cu oarecare odihnă dată trupului prin conferirea calității de sărbătoare legală. Am putea fi întrebați: ce sunt Paștile ? Ca să ușurăm răspunsul, desigur vom „intra” pe internet; vom afla repede că este cea mai mare sărbătoare a creștinilor, Învierea lui Iisus, o sărbătoare precedată de zece săptămâni de pregătire, dintre care trei premergătoare Postului Mare, șase săptămâni de post, plus Săptămâna Mare, slujba de la miezul nopții, Liturghia din Duminica sărbătorii, Săptămâna Luminată… Desigur, a avea o religie înseamnă și cunoaștere, documentare, fără de care nu ai cum să-ți rostuiești existența în timp și spațiu în conformitate cu voința lui Dumnezeu și, în consecință, nu poți avea nici nădejdea dobândirii vieții veșnice căci „aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3). Însă credința adevărată înseamnă mai ales trăirea interioară a acestei cunoașteri, iar trăirea capătă în exterior exprimare în ritual și viață morală. Învierea Domnului sau Pașile, pot fi cuprinse în definiri de catehism sau în alte texte documentare ca noi să putem cunoaște, dar adevăratul sens, înțelesul tainic, acela de viață autentică, îl conferă doar trăirea în Hristos. „Cel ce a cunoscut înțelesul tainic al Învierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a întemeiat toate de mai înainte” ( Sf. Maxim Mărturisitorul).

Paștile sunt sărbătoarea vieții și a bucuriei sfinte, mai ales pentru sufletul întristat, pentru ființa umană nedreptățită, pentru cel singur sau străin. Dar și pentru cel ferit de rele, pentru cel sănătos și în bunăstare, sfintele Paști sunt confirmarea credinței în viața care, prin Hristos cel înviat sparge zăgazurile morții: „Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința? Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Inviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și niciun mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morți, S-a facut începătură celor adormiți (Cuvântul Sf. Ioan Gură de Aur la Învierea Domnului).

Hristos a înviat!