Dr. Miuţescu ne îndeamnă să mergem la medic chiar dacă nu ne supără nimic. Numai aşa poate fi identificat riscul de boală.
Între cele mai frecvente cancere digestive, cancerul de stomac se află pe locul secund, după cancerul de colon. Care dintre ele este mai agresiv?
MIUŢESCU. Cancerul gastric este mult mai agresiv decât cancerul colonic. Dacă am lua datele din studiile din Franţa, unde posibilităţile de investigaţie sunt mult mai bune – au programe prin care investigaţiile sunt plătite de stat –, am observa că supravieţuirea bolnavilor cu cancer gastric la cinci ani nu depăşeşte 25%. În Anglia e 14%, în Danemarca 13%. Nu avem date clare în România, dar, în mod cert, procentul este mai scăzut.
Situaţia e… sumbră. Ce-i de făcut?
MIUŢESCU. Trebuie schimbată mentalitatea. Ziua de mâine a unui individ este dictată de starea lui de sănătate. Înţelepciunea omului de la ţară este cel mai bun ghid: „oricâte ai avea în viaţa asta, dacă nu ai sănătate nu ai nimic”. Iar cel mai bun model este cel japonez. Rezultatele extraordinare pe care le au japonezii în ceea ce priveşte depistarea leziunilor precanceroase şi a cancerului gastric în stadiul precoce sunt datorate unui program naţional finanţat de stat şi unui popor informat, educat, disciplinat. În România, neexistând un program naţional finanţat de stat, singura modalitate de a modifica indicatorii privind îmbolnăvirea şi decesul prin cancer gastric constă în antrenarea, pregătirea unor echipe care doresc să participe la screening (medici de familie, specialişti interne, oncologie, hematologie), gastroenterologi şi anatomo-patologi (al căror rol este încă neglijat, deşi este determinant) şi dorinţa populaţiei de a participa la screening (depistarea leziunilor precanceroase şi a cancerului precoce). Pentru aceasta este necesară şi o informare reală a populaţiei în legătură cu situaţia existentă privind cancerul gastric şi convingerea acesteia asupra necesităţii prezentării la medic chiar dacă individul este asimptomatic, adică „nu-l supără nimic”. Medicul este cel care va selecta persoanele cu risc, persoanele care necesită să fie explorate endoscopic. Depistarea şi prevenirea cancerului nu pot fi efectuate la toată populaţia mai ales când costurile sunt suportate de către pacient. Acestea se vor face ţintit, la persoanele cu risc.
Ce trebuie să ştim noi, cei pe care „nu ne supără nimic”?
MIUŢESCU. Trebuie să ştim că putem moşteni modificări genetice care pot determina apariţia cancerului gastric; aceasta este sugerată de existenţa unor cazuri în familie. Trebuie să mai ştim că alimentele bogate în nitraţi, obiceiul de a consuma alimente afumate, sărate, consumul scăzut de legume şi fructe, toate cresc riscul de cancer gastric. Cancerul gastric este mai frecvent la fumători şi la consumatorii de alcool.
Ce înseamnă „pacient cu risc”?
MIUŢESCU. Din categoria pacienţilor cu risc, o parte pot fi identificaţi chiar de către pacient: rudele de gradul I ale bolnavilor cu cancer gastric, cei care au avut cancer gastric, cei cu stomac operat (rezecat). Aceşti pacienţi trebuie să se prezinte la medic şi să fie luaţi într-o evidenţă specială şi, ulterior, trimişi gastroenterologului pentru diagnostic endoscopic şi monitorizare.
Înainte de cancer, e starea precanceroasă…
MIUŢESCU. 90% din cancere sunt precedate de o stare precanceroasă – leziuni care se pot transforma în cancer, dar nu este obligatoriu, şi care trebuie urmărite-monitorizate prin endoscopie-gastrofibroscopie. Din fericire, intevalul în care aceste stări precanceroase se pot transforma în cancer este de ani, permiţând depistarea şi înlăturarea lor. Aceşti pacienţi cu risc trebuie selectaţi de medici având modificări histopatologice care pot determina apariţia cancerului gastric (gastrită atrofică, metaplazie intestinală, displazie, polipi adenomatoşi): anumite categorii de pacienţi care au infecţie cu Helicobacter pylori, pacienţii de peste 45 ani cu dispepsie persistentă, pacienţii care iau tratament cu IPP (pantoprazol, omeprazol, esomeprazol etc.) de peste un an, pacienţii cu alte simptome de alarmă în afară de vârstă (scădere ponderală, anemie). Observăm că, în categoria pacienţilor la care trebuie făcut screeningul, majoritatea sunt asimptomatici, ceea ce face mai dificilă realizarea screeningului.
Care este metoda de depistare a stărilor precanceroase sau a cancerului precoce ?
MIUŢESCU. Repet: depistarea acestor categorii determină un procent foarte mare de supravieţuire, în timp ce bolnavii cu cancer gastric în stadiul simptomatic au şanse foarte mici de supravieţuire la cinci ani. Metoda de depistare a stărilor precanceroase sau a cancerului precoce este gastrofibroscopia, metodă uşor de efectuat, nedureroasă chiar dacă nu este întotdeauna agreabilă. Presupune o pregătire simplă a bolnavilor: nu vor mânca cu cel puţin opt ore înaintea efectuării endoscopiei, se efectuează o anestezie locală cu spray pentru a reduce senzaţia de greaţă şi se introduce endoscopul în stomac permiţând vizualizarea perfectă a esofagului, a întregului stomac, duoden. Se pot înregistra imaginile, se pot preleva biopsii, se pot efectua polipectomii (tăierea polipilor fără a fi nevoie de intervenţie chirurgicală). Dotarea cu aparatură, dar mai ales experienţa gastroenterologilor din clinica noastră, fac să putem rezolva endoscopic leziunile precanceroase depistate. Dificultatea în desfăşurarea screeningului (depistare, prevenire) este determinată de necesitatea efectuării unui număr mare de endoscopii pentru cazuri – problemă (urgenţe, mai ales hemoragii digestive) trimise din cabinetele medicale şi spitale (care, din nefericire, se rezolvă, deocamdată, doar în clinica noastră), pentru care sunt solicitaţi colegii gastroenterologi din Clinica de gastroenterologie a Spitalului Judeţean.
Frecvenţă
Cancerele digestive, în ordinea descrescătoare a frecvenţei, sunt: cancerul de colon (61%), cancerul de stomac (10%), ficat (10%), esofag (10%), pancreas (8%). Indiferent de localizare, aceste cancere sunt mai frecvente la bărbaţi.
Citiți principiile noastre de moderare aici!