Patru litere
Două silabe, patru litere
Ascunse într-un cuvânt,
Foarte, foarte plăpând,
Dar vă povestesc mai mult, în curând.
Cerul, ei bine… bine se ine,
Pentru că ştie că-n calea ei,
Trebuie pe cer să vadă miei,
Deoarece nici un nor nu se poate abţine.
Copacii… ce să mai vorbesc,
Un măr, un păr îi dăruiesc;
Da, chiar ei îmi grăiesc!
Încerc mai multe informaţii să găsesc…
Florile din câmpie
Îi dau buchete cu miile,
Dar nu au exagerat
Că şi pentru alte mămici au păstrat.
Nu puteam eu să nu-i dedic,
Această poezie, un cadou mic…
Dar, staţi că nu am încheiat
Mai am ceva de adăugat!
O scurtă povestioară ,
Dacă m-aţi asculta, veţi observa,
Că 8 martie, e ziua Ei,
Poate fi şi a altcuiva, dar poate ştii şi dumneata!
De dimineaţă, soarele mi-a spus şoptit,
Că trebuie să fac rost de un cadou,
Mic, mare sau cum o fi,
Nu-i neapărat să fie nou.
O poezie să scriu m-am apucat,
Iar florile m-au ajutat.
Am scris, am scris şi-am tot scris
Până m-am afundat într-un abis.
Până la urmă am terminat
Şi repede, cadoul, l-am decorat.
Mai aveam doar de aşteptat,
Până ca sărbătorita să vină pe neaşteptat .
Ajungând, cadoul i-am dat.
L-a ţinut cu a sa mână fină
Şi l-a admirat
I-a plăcut şi m-a pupat.
Acum, chiar se încheie poezia,
Sper că v-a plăcut pledoaria!
Szilvia Bogadi, Clasa a VI
Cercul de Jurnalistică, Palatul Copiilor Arad
Îngerul lui Mircea
Lumina cântă şi se joacă arzând mulţimile de paşi,
Ce se împrăştie şi aleargă prin muşuroiul de oraş;
Unde parfumul de benzină încolăcind văzduhul cald,
Adulmecă puţin trotuarul şi se topeşte pe asfalt.
Pe-acolo, traversând în grabă, şi dispărând după betoane,
O doamnă se-ndrepta spre casă, uitând şi străzi, uitând şi oameni;
Mergea îngândurată, iute, parcă atent, parcă cu teamă:
Era un înger de iubire, cu ochii dulci, în chip de mamă.
Lucrase mult să poat-ajunge mai repede la fiul dânsei
Care pleca în scurtă vreme cu clasa lui într-o excursie
Ca ajutîndu-l cu bagaje, ce-i trebuiau câteva zile,
Să îl conducă pân la uşă să îl sărute cu iubire
Şi repede urcând pe scară, zâmbind intră-n apartament,
Şi îl găsi nervos pe Mircea probând un nou echipament
<Ţi-am zis că nu-i bun, nu? Dar n-ai vrut să mă asculţi că e prea mare,
Acum colegii ce vor zice? Că arăt naşpa ca un fraier!>
<Of, Mircea dragă…> < Să-mi dai pace!> Strigă el haina azvârlind,
<Să-mi fi spus “dragă” când cu ură l-ai cumpărat din magazin!
De mă iubeai cum spui tot timpul, îmi dădeai mie bani să cumpăr,
Că tu nimic nu ştii!> <Vai, Mircea, cum vorbeşti, mă supăr!
Nu tu mi-ai spus că ăsta-ţi place ca nu ştiu cărui jucător
Pe care-l vezi întotdeauna în meciuri la televizor?
Dacă-mi spuneai că nu îţi place eu nu ţi-l luam,
dar să-l arunc?
Când nici nu e atât de naşpa şi m-a costat atât de scump!>
<Aha, tu râzi de mine şi-n plus mai faci şi pe zgârcita!>
Îi spuse el scrâşnind din dinţi, şi-n gând <Nenorocita>,
Uimită de aşa cuvinte, tăcu, învinsă de-ntristare
Nemaiştiind ce să îi spună să nu îl supere mai tare
Şi-ncet se aplecă s-adune din haine să le pună-n geantă,
Grăbindu-se să facă totul încât să nu mai fie ceartă;
Cu gând să îl mai îmbuneze, la banii lui de buzunar,
Mai puse bani munciţi cu trudă, cam dublu peste necesar
Şi Mircea se-mbrăcă să plece nemaizicând, nervos, nimic
Îşi luă bagajul, luă şi banii, şi-n faţa uşii se opri.
Zâmbind cu dragostea ei caldă se aplecă să îl sărute,
Iertându-l pentru scena-n care el spuse vrute şi nevrute,
Dar Mircea se întoarse iute ieşind pe hol ca o furtună
Strigându-i <Mamă, eşti o brută!> şi uşa o trânti cu ură.
Ecoul lui ca o fantomă se împrăştie prin blocul rece
Apoi se scurse jos în ghenă lăsând iar scara in tăcere
Iar după uşă, cu sughiţuri, un înger blând în chip de mamă
Rămase trist spălând cu lacrimi adânca fiului ei rană,
“O, Doamne, ştii prea bine că fără margini îl iubesc,
Te rog acum ascultă ruga ce din iubire ţi-o jerfesc
Şi iartă-mi fiul că nu ştie cui astfel vorbe îi rosteşte
Iar unde a plecat acum, te rog din suflet, ocroteşte-l,
Iar când se-ntoarce şi mă vede, să îmi zâmbească doar din prag,
Să pot arzând de fericire pe Mircea să-l sărut cu drag!”
Şi nevăzută, de pe blocuri, smulgându-şi razele din şoapte
Lumina părăsi oraşul, lăsându-l trist mâncat de noapte…
Citiți principiile noastre de moderare aici!