Analizând tragediile din sistemul sanitar românesc, deputatul și medicul Adrian Wiener (USR Arad) a subliniat că există două paliere care trebuie luate în considerare. „În primul rând, vorbim de corpul profesional. Medicul profesează în baza unui Cod Deontologic care are ca valori fundamentale <respectul demnității ființei umane> și <înțelegerea și compasiunea față de suferință>. Există însă și zone <industrializate>, profund dezumanizate ale sistemului medical. Medici lipsiți de empatie, scufundați în suficiență, inerți la suferință, incapabili de a relaționa cu ființa umană vulnerabilă care este pacientul. Pe alocuri încă se solicită șpagă, se judecă primitiv profilul moral al pacientului, se disprețuiește lipsa de instruire. Departe, foarte departe de etica profesiei medicale; uneori captiv într-o cultură a castei. Există și mulți, mulți oameni de ispravă, profesioniști desăvârșiți, suflete mari; medici cu vocație, medici care inspiră și în fașa cărora mă înclin”, arată Wiener.

Continuând deputatul arădean spune: „Al doilea palier al discuției este cel de sistem – un sistem fragmentat, ineficient, cu puținele resurse disipate, mereu la limită, burnout-ul e regulă în unele locuri; subnormat cu personal, cu infrastructură învechită; arhitectura instituțională politizată, prăfuită, deprofesionalizată, incapabilă de a genera reformă. Deciziile sunt luate contabilicește, fără viziune. Există structuri autocefale, dar sistemul este pseudo-descentralizat, într-o zona gri decizională – între autoritatea locală și minister”.

„Sistemul crapă pe la încheieturi”

În aceste condiții, deputatul Wiener este de părere că „dramele din spitalele din România din aceste zile par inevitabile; cad ca un trăsnet, rănesc profund mentalul colectiv, generează revoltă, frustrare, furie. Sistemul crapă pe la încheieturi. E clar acum pentru toată lumea că Alexandru Rafila, promovat de PSD ca providențial nu este capabil să găsească soluții pentru problemele de sistem. I-am solicitat personal, prin instrumental interpelării parlamentare, să introducă proba de comunicare empatică la intrarea în sistem; pentru medici și asistente; de aproape 2 ani. răspunsul formal, aproape mecanic: <Ministerul Sănătății a luat act de aspectele învederate de dumneavoastră și vă asigurăm că acestea vor fi analizate, dezbătute și, cu proxima ocazie, vor fi înaintate propuneri legislative>. Sigur că nu s-a făcut nimic. Ne înfioară că este posibil ca timp de 7 ore, unei paciente cu sarcină oprită în evoluție, complicată infecțios, cu sângerare și dureri cumplite, să nu îi fie acordată nicio îngrijire medicală. Dar dincolo de sancționări, demisii, verdicte, ar trebui o reforma profundă a sistemului de sănătate, întrucât statul român pare a-și fi abandonat misiunea esențială – asigurarea dreptului la viață”.