ARAD. „Aradul pare un oraș gri, un oraș din care se pleacă. În ultimii 10 ani populația orașului a mai scăzut cu 13.000 de oameni. Față de anii ’90 suntem cu 50.000 mai puțini. Și da, cea mai importantă resursă a unui oraș sunt locuitorii săi. Comparativ cu Oradea, Timișoara sau Sibiul suntem mult în urmă; din toate punctele de vedere”, spune deputatul USR Adrian Wiener, în cadrul unui comunicat de presă.

„Aradul întârzie, rămâne parcă în negura unei tranziții care nu se mai sfârșește. Toate proiectele administrației Falcă-Bibarț sunt în întârziere. Strada Mărului, Ghiba-Birta, podul peste Mureș de pe Andrei Șaguna, toate. Costurile estimate inițial sunt depășite în mod constant. Unele proiecte absolut necesare sunt neglijate. Spre exemplu, sistemul de supraveghere video al străzilor. Orice arădean își dă seama că este absolut necesar. Siguranța publică este tot mai problematică, strada tot mai nesigură. Administrația Falcă-Bibarț a ajuns o structură capturată, rigidă, disfuncțională, lipsită de viziune, prăfuită. Un clan politic care nu mai servește de mult cetățeanul, ci grupurile de interese care gravitează în jurul ei. O structură de tip extractiv, care își îmbogățește clientela. Oamenii sunt puși cu penseta politică, prin CA-uri, pe la șefia instituțiilor, de multe ori singura calitate fiind loialitatea față de partid sau performanța în campaniile electorale”, mai precizează deputatul USR.

„Evident că nu există resurse de igienă politică sau de reformă. Suntem în registrul tranzacțional de tip feudal. Aradul nu mai e administrat, ci stăpânit. Administrația <liberală> nu mai are nimic de a face cu liberalismul, dacă a avut vreodată. Proiecte eșuate, scumpe, întârziate cu anii; multe machete, planșe și promisiuni ratate; lipsă de responsabilitate, ridicat permanent din umeri; paradă electorală primitivă. Spiritul comunității acestei urbe se destramă însă. Civismul a obosit. Identitatea orașului e în pericol. E nepermis de multă resemnare. Și poate ăsta e cel mai rău lucru lăsat în urmă de o administrație care s-a cocoțat de 20 de ani peste Arad: resemnarea, sentimentul de neputință. Aradul are nevoie ca de aer de o schimbare fundamentală. Contractul social a fost încălcat flagrant și continuu”, a încheiat Adrian Wiener.