Premieră arădeană în Festival

Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad vă invită – joi, 15 octombrie, ora 19 – la o (re)întâlnire cu creaţia lui Carlo Goldoni, o dată cu premiera spectacolului „Slugă la doi stăpâni”, în regia lui Laurian Oniga.

Spectacolul propus de regizorul Laurian Oniga va oferi o viziune nouă asupra cunoscutului text al lui Goldoni. Se ştie că marilor creaţii dramaturgice ale lumii le conferă o valoare în plus faptul că au valabilitate oricând, în timp şi spaţiu. Pe această valoare de necontestat a piesei lui Goldoni a mizat şi Laurian Oniga atunci când s-a apropiat de acest text – o scriere care oferă şansa creatorilor de teatru de-a o transpune scenic făcând uz inclusiv de trimiteri la realitatea zilei de azi. În acest context, spectacolul propus de trupa arădeană va surprinde şi va oferi publicului „un alt fel” de Goldoni, foarte proaspăt, foarte actual, dar fără a face rabat de la frumuseţea şi valoarea textului original.

„Giorgio Strehler, în montarea celebră de la Piccolo Teatro din Milano, s-a folosit de povestea lui Pantalone, Trufaldino, Lombardi, Silvio, Florindo, Smerladina, Brighella pentru a pune în discuţie ideea de teatru în raport cu lumea, aşa cum începea ea să se arate la începutul anilor ’60 – ne spune regizorul Laurian Oniga. Era vorba de industrializare, capitalism, care în spectacolul propus de Strehler era evidenţiat, undeva în fundal, de oraşul nou, cu turnurile fabricilor; producţie, eficienţă, competitivitate – nu-i aşa? – tot ce azi cunoaştem foarte bine că se întâmplă. Iar undeva la marginea oraşului aştepta să fie primită, dar de fapt era respinsă, refuzată, o trupă de Commedia dell’Arte care repeta chiar «Slugă la doi stăpâni». Emoţionant mesaj al unui mare om de teatru!

Până la urmă, pentru Teatrul Clasic «Ioan Slavici» Arad acest mesaj ar putea deveni emblematic, pentru că el vorbeşte de ceea ce ne preocupă azi – care e legătura dintre prezent şi trecut şi cum se exprimă ea în teatru, pe scenă. Evident că şi noi ne-am propus un spectacol în care textul lui Carlo Goldoni să fie un pretext pentru a comunica ce? Pentru a vorbi despre ce? Pentru a pune în discuţie ce? Faţa cealaltă, aş spune urâtă, hidoasă, a lumii care se foloseşte de oameni ca de obiecte, de instrumente. O lume în care cei cu bani, putere, se folosesc de cei care nu au aceste privilegii. Pe de o parte, o lume pragmatică, pe de altă parte o lume care în naivitatea ei speră în fiecare zi că doar muncind, făcându-şi treaba, va fi şi răsplătită. O lume a stăpânilor şi a sclavilor cărora în istorie li s-a spus ca atare, adică sclavi, apoi iobagi, salahori, muncitori şi, mai nou, doar angajaţi.”

V.F.