Acum exact o sută de ani, pe 18 ianuarie 1919, într-o zi de sâmbătă, la Paris începea „Conferința de Pace”, cu misiunea de a „edifica o nouă ordine politică și teritorială în Europa”. La Arad, însă, principalul ziar românesc al orașului, „Românul”, își deschidea ediția cu un articol despre „Căderea lui Jaszi”. Acesta făcea referire la demisia ministrului naționalităților din guvernul maghiar, Oskar Jazsi. Abia în numărul 7 din 1919 al ziarului, apărut pe 23 ianuarie, se vorbește despre „Problema românească la conferința de pace”, menționându-se atunci că „în magistralul său discurs rostit de președintele republicii franceze Poincare, deschizând conferința de pace din Paris, a fost amintită în rândul popoarelor din ententă (Antanta – n.r.), și România, cu idealul său național”.

Știri internaționale

Printre altele, în paginile „Românului” de pe 18 ianuarie 1919, apăreau articole precum „Sighetul-Marmației în stăpânirea armatei române”, „Armata Română în Brad”, dar și probleme internaționale tratate în știri precum „Ce vreau Sârbii”, „Liebknecht şi Roza Luxenburg prinşi și omorîţi”, ori „Neînţelegerile dintre italieni şi Slavii de sud”.

De tristă actualitate

De remarcat în ziarul de acum un secol este articolul principal al paginii 3 – „La problema instrucției poporale”. Paragraful inițial, la fel ca o însemnată parte a întregului articol, s-ar putea aplica și României sau Aradului zilelor noastre: „Numai un popor cult poate fi bogat, trainic şi fericit. Iar cultura unui popor se determină în primul rând nu prin nivelul cultural al puţinilor intelectuali, ci prin al massei mai întinse a poporului de rând, a existențelor mici fără nume şi fără număr, la noi a ţărănimii, care e talpa ţării. Cu o clasică pildă ne-a servit în aceasta privinţă în apropierea noastră nemijlocită poporul ceh, care prin cultura sa savantă a ajuns la o aşa organizaţie, bunăstare şi conştiinţă naţională, încât prin modul cum şi-a înfăptuit idealurile naţionale a stors admiraţia lumii întregi”.

Despre decorațiuni

După ce timp de câteva luni de la încheierea Marelui Război, mulți începuseră să conteste decorațiile primite de fostele cadre ale Armatei Austro-Ungare, șeful armatei și al siguranței publice, arădeanul Ștefan Cicio Pop, vine cu o lămurire: „Spre împrăştiarea nedumeririlor născute în chestia purtării decoraţiilor din partea ofiţerilor, amploiaţilor militari, subofiţerilor şi gregarilor, primite în fosta armată austro-ungară, se aduce la cunoştinţa tuturor persoanelor sus numite, că decoraţiunile primite se pot purta la orice ocaziune, deci în serviciu şi afară de serviciu. Decoraţiunile însemnează onoarea virtuţilor militare şi bărbăteşti, recunoaşterea prestaţiunilor vitejeşti pe câmpul de luptă şi a împlinirei datorinţelor, deci nu i poate nimănui denega dreptul de a le purta. Sibiiu, 4 Ianuarie 1919”.

Mica publicitate

„La administrația ziarului Românul află aplicare momentană două domnișoare. Sunt preferite cari au absolvit vre-un curs comerical ori școală comercială superioară și au praxă de birou”. Semnat – administrația Ziarului. „De vânzare. O casă cu etaj, modern clădită, cu 6 locuințe. Tot acolo se află de vânzare și o casă mai mică cu 2 locuințe”, apare scris în rubrica de „Inserate” a ziarului Românul, numărul de sâmbătă, 18 ianuarie 1919. Cine dorea să afle adresa caselor de vânzare, era nevoit să meargă la administrația ziarului, ce-și avea sediul pe Strada Zrinyi – actuală Vasile Goldiș, numărul 1. Tot la mica publicitate apăreau acum o sută de ani și anunțurile avocaților Dr. Teodor Roxin din Pecica și Dr. Gheorghe Crișan din Arad, care și-au „asociat cancelariile advocațiale”.

Jumătate de leu

Nici anunțurile naționale nu lipseau, societatea de import-export „S. Ittu&Comp.” din Sibiu anunțând cititorii că se ocupă „esclusiv cu importul şi exportul internațional al materiilor brute semifabricate şi fabricate. Legături comerciale internaționale. Corespondență în limbile română, franceză, italiană, germană, şi maghiară”. Un anunț de mică publicitate costa o coroană, adică aproximativ jumătate de leu românesc.

Tipografia Concordia

Pe ultima pagină a ziarului, la fel ca la mai toate edițiile, apărea o reclamă a tipografiei „Concordia”. „Cel mai modern institut tipografic românesc din Ungaria și Transilvania”, tipografia Concordia era o societate pe acțiuni situată pe strada Zrinyi, în palatul lui Vasile Goldiș, fiind de fapt tipografia ziarului Românul. „Execuție promptă și prețuri moderate”, apare înscris pe reclama din ziar, aceștia lăudându-se că sunt aprovizionați cu mașini moderne din străinătate, primind în executare „tot felul de opuri, reviste, foi, placate, registre, tipărituri pentru bănci și societăți, precum și tipărituri advocațiale, invitări de logodnă, cununie și pentru petreceri”. De asemenea, „anunțuri funebrale se execută cu cea mai mare urgență”.